Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Posted by on 3 ian., 2023 in General, Jurnal | 0 comments

12 ani de Olanda: o retrospectivă

S-au împlinit 12 ani de când m-am mutat în Olanda. Nu aveam de gând să mai scriu bilanțul, pentru că nu s-a schimbat mare lucru de la articolul de anul trecut: Olanda după unsprezece ani. Numai că, de curând, am luat la puricat articolele vechi, pentru a schimba ceva legat de poze, și m-am pierdut în citit lucrurile scrise cu ani de zile în urmă. M-am gândit că o să vă facă plăcere și vouă o retrospectivă. Mie mi-a plăcut maxim să recitesc, să văd ce s-a schimbat și cum m-am schimbat eu în acești ani. Poate nu e la fel de evident când privești din afară, mai ales că nu am ținut pasul cu toate pe blog, dar cred că se observă, totuși, unele diferențe.

Cel mai mult îmi place să citesc articolele scrise în 2011, în primul an aici, când șocul cultural își spunea cuvântul. E interesant să mă uit înapoi și să văd cum mă minunam de lucruri care acum mi se par normale, pe care mi le-am însușit, în cea mai mare parte.

Primul an e cel mai distractiv, pentru că atunci luam contact pentru prima dată cu viața din Olanda – mai precis, viața din Amsterdam, pentru că acum am aflat ce mare diferență e dacă te muți în Amsterdam sau în restul Olandei. Articolele din următorii ani documentează viața mea pe tărâm olandez, cu bune și rele, cu schimbări și lucruri rămase la fel.

In Volendam

M-am distrat citind:

  • Cum povesteam eu senină, pe vremea când încă nu îmi cumpărasem bicicletă și credeam că e mai practic să merg cu tramvaiul. Râd cu lacrimi acum, când fără bicicletă mă simt handicapată: Biciclete pe câmpii.
  • După câteva luni, deja îmi cumpărasem o bicicletă, de copii, pentru că la dimensiunile mele nu pot să pedalez pe cele pentru adulți, și pedalam fericită: Pedalez fericită.
  • Când analizam preferințele pentru prânz ale olandezilor. Locurile acelea pentru mâncat prânzul în aer liber sunt și în ziua de azi unele din locurile mele preferate când ajung în zonă: Prânzul olandez.
  • Când scriam despre cât de diferit vedeam eu Amsterdamul față de oamenii care cred că e un oraș unde mergi doar pentru droguri și prostituate: Orașul pierzaniei.
  • Articolul în care mă minunam că sunt în Olanda de șase luni și nu am învățat olandeza. N-aveam habar pe vremea aia că nici după 12 ani nu o să vorbesc prea bine această limbă: Cum nu am învățat olandeza.
  • Întoarcerea din România după o primă vacanță mai lungă: Întoarcerea.
Câmpul

  • Și primul contact cu doctorii olandezi. Nu s-a schimbat nimic de atunci, în acest domeniu, doar că doctorul de care mă minunam s-a dovedit a fi foarte nasol și l-am schimbat. Între timp am învățat cum să negociez cu ei și să îi conving să trateze cu seriozitate problemele mele. Nu îmi iese mereu, e o luptă nesfârșită cu medicul de familie: La doctor în Olanda.
Den Helder 02

  • Strădaniile de început de a-mi face prieteni. Dacă pe atunci mi se părea greu să leg prietenii cu persoane de altă naționalitate, pot spune că, între timp, printre cele mai bune prietene se numără o turcoaică, o englezoaică și o italiancă: Prietenie, bibelou de porțelan. Nici o olandeză, încă. Și prietenele din România mi-au rămas aproape, deși mai mult virtual: Despre prieteni.
  • Și am trecut în 2012 și mă minunam de zăpadă și de apele înghețate: A nins și în Olanda. Nu vedem așa ceva foarte des în Olanda. Au fost ierni când nici măcar trei fulgi de zăpadă nu am avut, așa că e prilej de bucurie în continuare.
Iarna în Olanda 02

  • Când mă minunam de felul în care se îmbracă olandezele! Acum, ori m-am adaptat eu, ori s-au mai schimbat ele, dar nu mai rezonez cu ceea ce am scris acolo. Bine, leggings pe sub rochie tot nu am purtat. Și, de câte ori vizitez Bucureștiul, mă simt foarte prost îmbrăcată: Moda în Olanda.
  • Începusem să îmi pun întrebări despre cum mă văd cei din România când vin în vizită: Imagine de expat.

Prinsengracht

  • Și cugetam despre diferențele între oameni când vine vorba de adaptare: Cugetări de expat.
Pisoiul Eric la soare

  • În 2016-2017 am trecut printr-un burnout și am scris despre, cu gândul că poate ajută pe cineva: Despre burnout.

Flower Power

  • Am participat la festivalul Zilele Românești, unde am avut o expoziție de fotografie: Zilele românești.
  • Tot în 2017 am trecut printr-un moment dificil și am avut de făcut o alegere grea (alegere de român plecat): Imposibilele alegeri.
  • M-am pricopsit cu ceea ce eu numesc acum Covid18, o gripă foarte grea, care m-a lăsat cu sindromul oboselii postvirale: Sindromul oboselii postvirale. Au înghețat canalele în iarna aia, și eu am ieșit, bolnavă coaptă, să le văd: Au înghețat canalele.
Regina nopții

Campuri de lalele 01

  • Pentru că nu am mai mers în România o perioadă lungă, salivam la gândul mâncărurilor bune de acolo: Nostalgii culinare de vară.
  • Cu toate provocările anului, pandemie și schimbare de carieră, am reușit să lansez și o carte foto pe care o aveam în plan de mult timp: Am publicat o carte de fotografii!
Carte foto Amsterdam

  • În 2022 am început un proiect pentru celălalt blog, Amsterdamian: aveam în plan să descopăr câte o provincie olandeză pe lună, și aveam să scriu și pe Rozmarin despre unele dintre plimbări. Am reușit să duc proiectul pe Amsterdamian timp de cinci luni, când a trebuit să pun pauză din lipsă de timp și energie. Pe acest blog am scris mult mai rar, pentru că am fost lovită de Covid, urmat de Covid de lungă durată: Primăvară, Covid, Anxietate și Două luni de absență motivată: distracție post covid. Au fost și multe lucruri bune care s-au întâmplat în 2022, printre care și cele câteva vizite în România, dar n-am apucat să scriu prea mult. Acum am revenit pe blog și încerc să fiu mai prezentă, pentru că scrisul aici e terapie curată.

Sper că v-a plăcut retrospectiva mea și să îmi fiți alături și de acum încolo!

Semnatura

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *