Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 11 Sep, 2013 in Jurnal | 10 comments

Cugetări de expat

SAM_8353 Unii dintre cititorii acestui blog așteaptă cu sufletul la gură să mai scriu și despre problemele pe care le ai ca român în țară străină. Să mai povestesc despre cum mă enervează pe mine olandezii cu una, cu alta. Motivul pentru care nu o fac este simplu: nu am mai avut episoade de nervi care să provină din aceste surse. Când au fost, când m-am enervat, am scris. Nu ascund, nu bag sub preș, nu încerc să creez o viață ideală. Mi-e bine aici, acum, și asta e realitatea. A trecut ceva timp de când sunt în Olanda, am trecut și peste frământările de tranziție, de adaptare, am cunoscut țara asta mai bine, am acceptat-o, așa cum mi se oferă ea, cu bune și rele. Sunt conștientă că nu e la fel pentru toți românii de aici; unii au probleme mari de acomodare, mai ales în primul an, alții s-au simțit discriminați la serviciu, la interviuri de angajare, sau au avut interacțiuni neplăcute cu olandezii. Alții au soți și prieteni olandezi, vorbesc limba foarte bine și se simt în Olanda mai acasă ca nicăieri. Dar eu nu vă pot povesti despre ce au pățit alții — pentru asta încerc să îi conving pe ei să răspundă la interviu, ca să mai prezint și alte versiuni și alte opinii decât ale mele. În rest, povestesc despre experiența mea. Viața de expat nu e la fel pentru toți, la fel cum viața, în general, nu e la fel pentru toți: pentru unii e mai ușoară, pentru alții mai grea sau chiar de nesuportat. Depinde de situația fiecăruia, de motivele pentru care a ajuns în această situație, de locul în care s-a stabilit și cu cine are de-a face și de mulți alți factori.

Atunci când plecarea este “de bună voie”, când nu pleci pentru că „mori de foame în țară și nu vezi altă soluție”, ci pleci pur și simplu pentru că vrei altceva, sau ca să mergi la studii, adaptarea la noua țară se face mai ușor. Când ești interesat să te integrezi în noua societate în care trăiești, ai altă atitudine. Nu știu vreun român care să fi încercat din răsputeri să se integreze în Olanda și să nu fi reușit. A, normal, dacă tu consideri că integrare în societatea olandeză înseamnă să trăiești după regulile după care trăiai în România (adică cele stabilite de tine), să îți zăpăcești vecinii cu sârbe cinci nopți pe săptămână sau să tai pomi în pădure că așa ai tu chef, atunci, din păcate, n-o să fii mulțumit, pentru că „olandezii ăștia sunt prea stricți” și „îți îngrădesc libertatea”, având tupeul să îți trimită poliția la ușă doar pentru că ei nu știu să se distreze la fel de bine (deși știu și cazuri în care românii au chemat poliția pentru că niște vecini olandezi nu se mai potoleau cu petrecerile). Pe de altă parte, atunci când integrare înseamnă că te străduiești să înveți limba țării și să îi cunoști cultura, istoria și obiceiurile, sau măcar să îi cunoști și accepți oamenii, așa cum sunt ei, cu siguranță îți vei găsi prieteni.

Îmi pare sincer rău pentru cei care au plecat de nevoie și și-au lăsat copiii în urmă, ca să facă niște bani și să se întoarcă acasă cu portofelul mai plin; e trist că au trebuit să apeleze la soluții extreme și că țara noastră n-a putut să le ofere măcar strictul necesar. Îmi pare rău și pentru cei care au ales să plece nu neapărat pentru că mureau de foame, ci pentru că sperau că aici or să găsească câini cu covrigi în coadă și or să se întoarcă în câțiva ani în România, cu mulți bani puși la ciorap, dar au constatat că nu le place țara în care se află, suferă în fiecare zi că sunt aici, și se vor întoarce în cele din urmă acasă dezamăgiți și doar cu ceva bani de spart într-o vară la mare.

Este absolut normal ca oamenii să emigreze pentru diverse motive și este la fel de normal ca traiectoria fiecăruia să fie diferită. Unii vor schimba țara dar vor rămâne mereu la marginea societății, ne-integrați și fără prieteni; de cele mai multe ori, vor fi acolo pentru că așa își aleg. Nu este obligatoriu să îți placă noua patrie, chiar dacă la început te încânta mutarea. Ce este mai tragic este că mulți insistă să rămână, chiar și în aceste condiții, și să fie veșnic nemulțumiți, să îi injure pe localnici la orice pas, să aștepte să se întâmple o minune care să-i ia și să-i trimită înapoi acasă, dacă se poate și cu salariul din Olanda. Alții, cei mai norocoși, se vor îndrăgosti de țara adoptivă și nu vor mai vrea să plece.

Nu am petrecut încă destui ani în Olanda ca să pot ști dacă la un moment dat ajungi să nu te mai simți străin absolut deloc, dar am sentimentul că mă îndrept către asta sau către ceva asemănător. Momentan, sunt într-un punct în care în România nu mă mai simt de-a casei, dar nici în Olanda nu sunt, în totalitate. E mai acasă aici, decât acolo, din anumite puncte de vedere, dar o ruptură totală nu a avut loc. Probabil că n-o să se întâmple niciodată, pentru că asta e soarta expatului, să trăiască între două țări, între două vieți (mai ales a celor care au plecat din țara natală la o anumită vârstă, când își construiseră deja un început de viață acolo). Dar nu văd asta ca o povară, ci, mai degrabă, ca o viață mai bogată, ca o experiență mai largă, ca posibilități multiple din care putem alege. Că o fi bine, că o fi rău, ramâne ca timpul să dezvăluie.

Iar toată această vorbărie interioară — acum exteriorizată — a fost generată de un articol scris de Bloodie.

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

10 Comments

  1. Nu zici rau. La variantele descrise de tine mai e una. Eu am plecat dintr-o inconstienta specifica in Olanda crezand ca 3 ani trec fff repede. doar ca nu e asa. A trebuit sa renegociez contractul cand a inceput prima data sa ploua si am gasit o noua cale. cei drept mai dificila dar pe care o experimentez din plin de 3 ani si e perfect. Luni- Vineri munca aici, weekend in Bucuresti la soare si party (cateodata pana Marti cand intervine Vama Veche in ecuatie).

    Ai cumva idee ? – Exista vreo adunatura de expati romani pe facebook sau alta cale in zona asta HAga- Am`dam? in 2010 am stat in Dusseldorf si acolo erau zeci, ne adunam cel putin odata pe sapt la bere si nu numai. Nu de alta, dar vreau sa fac sarmale sa le duc astora la birou (incap si in sandwich) dar sigur o sa imi ramana o groaza. si nu pot sa mananc o oala intreaga.

    • Eu zic că ți-ai găsit un aranjament bun, deși e cam obositor să faci naveta, nu?
      Cât despre adunăturile de români de p-aci, se găsesc câteva. Poți da o căutare pe facebook și îi gasești imediat. Eu am găsit „Români în Amsterdam” și „Români în Olanda”. Sunt sigură că o să găsești amatori de sarmale! — apropos, interesantă ideea cu sarmale la sandwich :)))

  2. mda, eu vreau si cu aia in.., si cu sufletul in rai. banii si pozitia din Olanda, dementza de weekend din Romania. E cam obositor cateodata, dar nu intentionez sa fac asta pana la adanci batranetze.

    ca mi-am adus aminte, bine scrisa comparatia ta KLM/Tarom. Poate cu toate zeciile de calatorii de weekend aveam mai multe detalii in minte, dar niciodata nu as fi putut pune pe foaie un comentariu asa complet.

    Sarmalele mai asteapta o saptamana sa se mai acreasca varza (am gustat aseara si mai trebuie) si sa ma intorc de la rusii unde deabea astept sa ajung saptamana viitoare. Oricum, sarmaua arata ca si croqueta, asa ca s-ar putea sa le placa. Nu ca le-ar displace orice mancarea gratis.

    Interesant blog, spor la treaba 🙂

    • Și eu le-aș cam vrea pe amândouă, uneori 😀 Mă bucur că ți-a plăcut comparația KLM/Tarom, dacă îți mai vine în minte ceva de adăugat, te rog să o faci.

      Merci, spor am, timp aș mai cumpăra de undeva

  3. inteleg perfect treaba cu acasa. dupa Romania, Franta, UK, nici nu mai stiu la ce ma refer cand zic acasa 🙂
    mie mi-a placut Olanda, ca turist, ba chiar am avut ocazia sa ne mutam acolo o perioada, am ales Londra.
    asta cu adaptarea…depinde de fiecare. oricum ii apreciez pe cei care au luat o de la zero, de nevoie, e foarte greu (pot doar sa banuiesc, noi suntem enervant de norocosi 🙂

  4. Tocmai ce ti-am descoprit blogul! Foarte interesant, mai ales pentru mine, pt ca si eu locuiesc in Olanda, dar intr-un orasel mic din sud, iar experientele tale din Amsterdam sunt ceva diferite fata de ale mele.
    De acord cu ceea ce ai spus mai sus, as mai avea de adaugat faptul ca mi se pare importanta varsta la care faci aceasta schimbare. Am avut fosti colegi de liceu care au plecat la facultate in Olanda si li s-a parut groaznic. Insa nu m-au descurajat, pentru ca am fost pe acelasi principiu: fiecare experienta este diferita.
    Am fost printre cei care au plecat din tara nu din cauza lipsei banilor, ci din motive sentimentale. Si nu am facut deloc rau, mai fericita de atat nici ca pot fi.

    • Bine ai ajuns pe aici, Laura! Într-adevăr, fiecare experiență este diferită, sunt mult prea mulți factori care ne influențează încât nu e cazul să ne entuziasmăm sau să ne speriem de ceva doar pentru că altcuiva i-a plăcut la nebunie sau i s-a părut oribil. Sincer, însă, nu văd de ce colegilor tăi le-a displăcut așa mult, aș fi crezut că studenția în Olanda este super tare și că e mai greu atunci când pleci la vârste mai înaintate și, implicit, faci schimbări mai multe și mai mari 😀
      Felicitări pentru curaj și sper să fii în continuare la fel de fericită!

      • Pai nu le-a placut pentru ca nu cred ca au intentionat niciodata sa se integreze. Probabil aveau impresia ca este tara dezmatului, cu weed si petreceri la greu. Cand au vazut ca totusi sunt reguli de respectat si oamenii nu sunt atat de sariti de pe fix, s-au cam dezumflat.
        Experiente si experiente, depinde si de asteptari.

        • A, da, atunci e de inteles 🙂

  5. Foarte adevarat…eu zic ca cine nu e fericit cu el in orice loc…nu va fi fericit nici intr-o alta tara mai buna dpdv al economiei..cu bani mai multi…(bani bani, vreau sa am muuulti bani:)))..din pacate in Ro cu cat ai mai multi bani cu atat esti mai respectat, mai important) Noi vrem sa ne mutam in Olanda(in sud am vrea, intr-un orasel) pt ca ne place atitudinea si linistea oamenilor, si ar fi fain ca piciul nostru sa creasca cu mentalitatea lor. Degeaba il invat acasa sa aiba incredere in el, sa fie linistit, sa-si gaseasca bucuria in el…cand ajunge intr-un colectiv barfitor, agitat si preocupat mai degraba de ce nu moare capra vecinului decat de capra lui trista.
    E ok sa vrei sa schimbi altmosfera si stilul de viata…dar nu sa te gandesti ca aici esti deprimat si in Olanda voi fi fericit in sfarsit…vei fi o luna, doua dar dupa aia cand toate intra in normal te vei intalni intr-o dimineata tot cu tristetea ta…

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *