Pages Menu
Categories Menu

Posted by on 18 mart., 2020 in General, Jurnal | 0 comments

Jurnal de coronavirus – lockdown, prima săptămână

Olanda a intrat de luni în lockdown parțial: s-au închis școli, restaurante, cluburi sportive. Încă avem voie să ne plimbăm pe străzi, cu recomandarea să stăm cât mai departe unii de alții. Imediat după ce guvernul a luat aceste măsuri, au urmat câteva zile însorite, așa că nu cred că țineai populația Olandei nici cu forța în case. Din păcate, nu toată lumea respectă distanțarea socială, oamenii se îmbrățișează pe străzi (au devenit dintr-o dată foarte afectuoși), stau nas în nas la o tarabă cu hering, copiii, fiind în „vacanță”, se joacă frumos în grupuri pe afară, prin parc. N-aș putea să spun ce procent din populație respectă recomandările, dar pare că sunt destui care le ignora. Prim ministrul ne-a anunțat că Olanda nu intenționează să adopte un lockdown complet, deci rămâne de văzut cum se va desfășura treaba.

S-a panicat lumea și aici, s-au epuizat și aici pastele și hârtia igienică, dar după anunțarea noilor măsuri s-a văzut cu adevărat care e prioritatea olandezilor: s-au format cozi la coffeeshopuri, să-și facă lumea stocul de droguri ușoare 🙂

Pentru mine asta e a patra săptămână de semi izolare, pentru că, după cum v-am povestit, am fost bolnavă înainte să înceapă coro-nebunia și în Olanda. Noroc că am voie să mă plimb și am zone mai nepopulate pe unde pot merge, ca să mai iau aer. Râdeam cu o prietenă (pe chat, desigur), că de câte ori ies afară mă apucă tusea, plămânii mei nu mai știu ce-i ăla aer curat, s-au obișnuit cu aerul din casă.

Apus

Cred că până ies din izolare o să mă transform în omul peșterilor. Cele 4 procente de ADN de Neanderthal pe care le posed vor ieși la iveală și vor acapara restul. Nu m-am mai vopsit de mult, sutien n-am mai purtat de o lună, m-am îngrășat încă un pic de la atâta lipsă de mișcare. Îi văd acum pe cei care sunt proaspăt intrați în lockdown cum împărtășesc idei cu ce e de făcut în tot acest timp și am impresia că parcă îi văd pe 1 ianuarie, stabilindu-și rezoluțiile. Toți au descoperit că există video-uri cu sport gratis pe youtube, și-au luat cărți de colorat etc. E ok, asta arată câtă nevoie de timp liber aveam cu toții, nevoie să ne oprim un pic din goana în care ne aflam.

Eu ce să zic, cea mai mare parte a timpului mi-o petrec muncind, că am noroc să pot să muncesc de acasă. Dispoziția de făcut sport în propria sufragerie mi-a trecut de mult. Vreau doar să stau cu burta-n sus și să mă uit la filme. Aș vrea să fac ceva creativ dar sunt total blocată, orice încerc să fac nu merge. Așa că am hotărât să mai îmi dau niște timp, să îmi treaca starea asta. Mă mir sincer că scriu acest articol acum. Poate până la urmă o să fac și yoga, și pilates, chiar și aerobic în casă. Depinde cât avem de stat. Și am decis să încerc încet, încet, să ies din starea de om al peșterilor, aseară am făcut o exfoliere corporală cu zaț de cafea, am pus o mască. Promit că zilele următoare încerc să mă și vopsesc.

Încă procesez ceea ce se întâmplă în jur, ca noi toți de altfel, și am momente mai bune și momente mai proaste. Văd și părțile bune ale acestui lockdown, dar sunt umbrite bine de părțile negative. Știrile le citesc mai rar, nu mai intru să văd ciferele decât la vreo două zile, încerc să mai evit social media, în special Facebook. Mă obosesc certurile pe care le văd, oamenii încăpățânați în niște opinii pe care nu și le-ar schimba nici dacă ar fi intubați acum pe patul de spital, mă obosesc extremele. E ușor să te ia valul pe Fb și să devii expert în virusologie, sau deținător al adevărului absolut, să dai în cap, să alergi ca o găină fără cap. Așa că mai bine fac și puțină distanțare de social media.

Știu că sună destul de negativist acest articol, dar asta e starea de moment. Dacă mai îmi revin la viață zilele următoare poate revin și eu cu rezoluțiile de lockdown. Că alea de la 1 ianuarie oricum s-au dus naibii!

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *