Pages Menu
RssFacebook
Categories Menu

Posted by on 6 mai, 2022 in General, Jurnal | 0 comments

Două luni de absență motivată: distracție post Covid

Am reușit performanța să nu mai scriu nimic aici timp de două luni. Pentru că sufăr de simptome post Covid, în ultimele luni am funcționat la capacitate redusă. Vă povesteam în martie că am luat Omicronul; ei bine, încă am de tras ponoasele. Cele mai mari probleme sunt oboseala și așa zisa ceață pe creier. Pe locul trei sunt durerile din corp, în general în picioare, dar, în zilele proaste, peste tot. În zilele bune pot să fac cam 50% din ceea ce aș fi făcut în mod normal.

Martie a fost foarte greu, am zăcut, practic, toată luna. Mă obosea și respiratul, uneori. În aprilie am început să fiu mai bine, dar trebuie să fiu foarte atentă cum îmi programez orice activitate și să decid ce fac și ce nu. După o zi de activitate (care poate însemna o întâlnire cu prietenii, o plimbare în alt oraș), urmează, fără excepție, două zile de zăcut. Uneori sunt câteva zile la rând când mă consider norocoasă că am făcut o plimbare de 30 de minute prin oraș. Cei care mă urmăresc pe Amsterdamian, probabil au impresia că mă plimb non stop și că nu am nicio grijă. Ce nu se vede acolo este super planificarea din spate, pastilele de nurofen și paracetamol pentru a calma durerile, frustrarea de a scrie articole cu greutate și într-un timp mult mai îndelungat decât normal. În 2018 am avut oboseală post-virală, după un alt virus, dar atunci a fost diferit, pentru că m-am luptat „doar” cu oboseala fizică. Mental eram relativ ok. Nimic nu se compară cu felul în care îmi simt creierul acum, după Covid. Sper ca luna mai să aducă măcar un pic de îmbunătățire. O să dau o fugă în România, poate aerul de țară o să ajute.

Lalele Alkmaar

În altă ordine de idei, între timp a venit primăvara, într-o explozie de flori și verdeață. Acum e perioada din an care îmi place cel mai mult, când verdele e cel mai crud și e plin de flori peste tot. Aproape că am uitat de lunile gri. A fost timpul cireșilor înfloriți, pe care i-am vizitat în fiecare zi, apoi au venit lalelele și acum e vremea glicinei. Abia aștept să miros și salcâmii înfloriți din România!

Locurile pe care am reușit să le vizitez au fost niște alegeri excelente. Nu am mai dat ture prin lanurile de lalele, dar am văzut Warmond, un sat la nord de Leiden, foarte frumos:

Huys te Warmont
Ruinele bisericii și vechiul turn
Cu barca

Recent am vizitat și Zutphen, un orășel în apropiere de Arnhem, unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din nord-vestul Europei.

Zutphen 01
Zutphen 02
Zutphen 03
Zutphen 04

Dacă am destulă energie, poate vă povestesc despre ele mai pe îndelete. Dacă nu, vă invit pe celălalt blog, și să mă urmăriți pe Instagram.

Semnatura

0 Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Să ne bucurăm de vară | Dana rozMarin - […] una e să îți propui, și alta e să și reușești. Post-Covidul nu se desparte de mine, deși în…
  2. 12 ani de Olanda: o retrospectivă | Dana rozMarin - […] că am fost lovită de Covid, urmat de Covid de lungă durată: Primăvară, Covid, Anxietate și Două luni de…
  3. Cum stați cu rezoluțiile? | Dana rozMarin - […] să țin pasul cu tot ce aveam de făcut, și zile în care am zăcut, cu extenuarea aia mare…
  4. Octombrie. Update. | Dana rozMarin - […] Covidul de lungă durată nu și-a mai arătat chipul prea mult, o perioadă; începusem să mă simt chiar bine…

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *