Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 16 Iul, 2017 in General, Jurnal | 2 comments

Vacanță în Puglia, Italia – runda a doua

Vara asta, după doi ani, m-am hotărât să mai fac o vizită în Puglia (tocul cizmei ce reprezintă Italia). Am vrut să revăd unele dintre locurile care mi-au plăcut, să merg la plajă și să văd și ceva locuri noi. Desigur, planuri mult prea multe pentru doar o săptămână. Dar am organizat-o bine, am făcut destule și m-am și relaxat, m-am bălăcit în apele albastre ale mării și am văzut câteva locuri frumoase.

Mai întâi trebuie să vă spun că anul acesta am aflat răspunsul la întrebarea: oare mai rezist ca pe vremuri la o vară cum aveam în România? Răspunsul este: nu. M-am adaptat atât de bine la clima mai răcoroasă a Olandei, că nu mai pot să merg la mare în sezon. De acum încolo, voi avea grijă să merg în extra sezon (e și mai ieftin, m-am scos!). Pe vremuri, înainte să mă mut în Olanda, eu eram unul dintre puținii oameni care se bucurau de caniculă. Îmi plăcea când ieșeam din casă și mă lovea aerul ăla de cuptor. Apuse-s vremurile acelea! În ultimii ani am constatat că sufăr un pic în zilele în care sunt 30 de grade în Olanda, dar am zis că e din cauza umidității, și că va fi altfel în Italia, unde aerul e mai uscat. De unde! A suferit Dana la cele 30-33 de grade, de zici că era în junglă! Am fost la plajă ca bebelușii: dimineața maxim până la 11 și după-amiaza după 5.30. Nu-i problemă, că n-a fost rău să fac siesta în restul zilei, iar baia la apus e minunată! Dar să vă spun mai bine pe unde-am umblat, și să lăsăm văicăreala.

Am zburat la Bari dar nu am vrut să mă opresc în prima noapte acolo, pentru că data trecută nu mi-a plăcut. Așa că prima oprire a fost Monopoli, un orășel foarte drăguț și cochet. Pentru că am ajuns acolo după-amiaza, m-am plimbat frumos pe străzile aproape pustii (oamenii se ascundeau de căldură). A fost prima lovitură pe care mi-a dat-o soarele: după vreo două ore m-am întors la hotel să fac duș și să îmi revin un pic în camera cu aer condiționat. Am ieșit iar mai pe seară, odată cu toată populația orașului. Vreau să vă spun că mi-a plăcut la nebunie Monopoli, cu atmosfera lui relaxată, oamenii de toate vârstele care se plimbau agale pe străzi, mâncau granita, sau stăteau pe bancă la discuții. Alții își scoseseră mesele în fața casei și luau cina acolo. Un sentiment de mulțumire, de liniște și veselie se simțea în aerul mai răcoros al serii.

Cea mai frumoasă parte a orașului este, după părerea mea, portul vechi. Dar sunt frumoase și străzile, casele văruite, faleza, marea care e de un albastru închis, sunt frumoși cactușii imenși și oamenii zâmbitori. Se mănâncă târziu acolo, a trebuit să aștept până s-au deschis restaurantele la 7.00 seara și pe la 7.30 eram aproape singură pe terasa unui restaurant,  mai fiind ocupată doar o altă masă, tot de către niște turiști înfometați. 

Monopoli

Micul dejun pe terasă

Faleza din Monopoli

Portul vechi 01

Portul vechi 02

Pe străduțe

A doua zi am luat trenul spre Lecce și de acolo autobuzul catre Maldive del Salento, cum este numită zona unde am ales să merg pentru plajă. Hotelul a fost în Torre Vado, o stațiune la mare despre care n-aș putea spune că are ceva deosebit, în afară de plajă și mare. Marea este însă superbă! Plaja are o parte pietroasă și o parte (foarte lungă) cu nisip. Așa e toată coasta în zona aia sudică, plajele cu nisip fiind strecurate printre faleze pietroase, mai mult sau mai puțin abrupte, cu grote  frumoase care se pot vizita. Ca să fiu sinceră, mi-a plăcut mai mult la Porto Cesareo, unde am fost acum doi ani. Și satul, și plaja. Dar atunci era extra sezon, poate de aceea era plaja mult mai liberă. Nu l-am vizitat acum, ca să văd dacă e vreo diferență. Plaja din Torre Vado și mai departe spre Posto Vecchio și Pescoluse era toată plină, și nu doar oamenii care făceau plajă erau multi, ci și vânzătorii ambulanți. Din fericire, nu își începeau treaba prea de dimineață și aproape terminau pe la ora la care mă duceam eu seara, așa că nu m-au stresat prea mult.

Plaja la Torre Vado

Plaja pe la ora prânzului

O baie la apus

În restul vacanței am lenevit la soare aici, nu am mai vizitat Gallipoli, care era în plan, din cauză de prea cald, și am mai vizitat Santa Maria di Leuca și Lecce.

Santa Maria di Leuca este punctul cel mai sudic al Pugliei, unde se întâlnesc cele două mări: Ionică și Adriatică. N-am umblat foarte mult prin oraș, dar am vizitat Cascata Monumentale, o cascadă cu o cădere de 120 de metri înălțime, care în mod normal ar fi spectaculoasă, dar acum nu avea pic de apă. Arăta drăguț oricum. Mi-am făcut curaj să urc cele 300 de trepte până la far și la Basilica of Santa Maria De finibus terrae (Biserica de la capătul pământului). A meritat, pentru vederea superbă asupra orașului pe care o ai de acolo, de sus.

Cascata Monumentale

Leuca văzută de sus

Biserica

Ultima zi am petrecut-o în Lecce, orașul de care sunt absolut îndrăgostită și despre care cred că o să vă povestesc mai mult într-un articol separat. Lecce este un oraș foarte, foarte liniștit, colorat în crem, de la piatra lecceză folosită la construirea caselor, un oraș în care lumea trăiește după un alt ritm și unde nu cred că există restaurant unde mâncarea să nu fie super bună.

Lecce - culoarea tipică

Stradă din Lecce

Asta a fost plimbarea mea în Italia. Ar ar fi fost mai bine dacă aș fi avut o mașină ca să mă deplasez de colo-colo, și mai mult timp. Trenurile merg foarte bine, dar nu ajung peste tot.

Puglia este o regiune frumoasă și cu multe locuri de văzut, dar mesajul ei principal este acela de a încetini goana nebună, de a te opri și a admira frumusețea lumii, de a trăi viața frumos, cu mâncare delicioasă și cu voie bună.

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

2 Comments

  1. sa iti fie de bine vacanta!
    Colegul din stanga e pugliez. Sau puglian. Nu stiu cum se zice, dar versiunea a 2a suna mai amuzant in romana 😀 . Asa ca planuim de ceva luni sa merg in vacanta acolo, dar nu iulie-august 😀

    • Merci! Haha, puglian 😛 Nu stiu nici eu cum se zice, presupun ca pugliez. E o zona frumoasa, aveti ce face pe acolo.

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *