Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 10 Ian, 2014 in General, Jurnal | 36 comments

Trei ani de Olanda, minus trei ani de România

Am ajuns și la cifra magică, am împlinit trei ani de când m-am mutat în Olanda. Am sărbătorit printr-o vacanță de Crăciun în România. Cum altfel! Ca să ne reamintim, periodic, de unde și de ce am plecat, și unde și de ce am putea să vrem să ne întoarcem. A trecut repede, nici n-am apucat să intru și eu bine în atmosferă, că deja a trebuit să-mi fac bagajele. Am plecat de acolo, ca de obicei, cu sentimente amestecate, temă de gândire pentru tot drumul, în avion. Am plecat bucuroasă că am revăzut unele dintre persoanele dragi și frustrată că nu mi-a ajuns timpul să îi văd pe toți sau să petrec mai mult timp cu unii dintre ei. Cu sentimente de vinovăție amestecate cu întrebări răutăcioase: „Dar ei de ce nu m-au sunat, că doar știau că sunt acolo?”. Am și lucrat de acolo, n-am putut să mă desprind complet și să îmi limpezesc creierul, cum fac în vacanțe. Am revenit în Olanda sleită de puteri, deci cât se poate de pregătită pentru un nou an, care a început în forță.

Și uite-așa timpul trece, anii se numără, eu continui să-mi analizez sentimentele de român „plecat”. Mă gândeam zilele trecute, stând de vorbă cu cineva, cum unii dintre expați stau și despică firul în patru în ce privește noua lor viață, acomodarea într-o țară străină, și alții se comportă de parcă s-ar fi mutat în cartierul de alături. Ce atâta analiză, până la urmă? Suntem cetățeni globali, ne mutăm de colo-colo, viața noastră nu mai e legată de bucata de pământ moștenită de la părinți și asta e, trebuie luată ca atare. Dar atunci ce-am mai scrie noi pe bloguri? Mai bine să continuăm.

Flori

Cum mă simt, după cei trei ani de locuit în Olanda? Am ajuns să mă bucur că am două „acasă”, câte una în fiecare țară. M-am schimbat, m-am obișnuit cu localnicii, am împrumutat multe de la ei (ei n-au împrumutat mai nimic de la mine, încă :P); nu mai mi se par așa de amuzante articolele despre obiceiurile ciudate ale olandezilor, unele dintre aceste obiceiuri mi se par cât se poate de normale. Am învățat un pic și limba, însă abia la sfârșitul anului trecut am găsit destulă motivație ca să urmez cursuri susținute, în speranța că voi fi în stare să vorbesc relativ bine până la sfărșitul lui 2014. Mi-e bine, îmi place și vreau să mai stau aici. Cât timp? Nu știu. Vreau să mă întorc în România? Acum nu. Vom vedea peste mai mulți ani. Am cunoscut, în vacanță, niște români care au ales să se întoarcă în țară după vreo zece ani de stat în SUA. Și s-au întors nu pentru că nu le era bine acolo, ci pentru că așa au simțit. Au venit cu idei de a schimba lucruri, și s-au și apucat de asta. Mi-au zis că atunci când o să am copii o să vreau să mă mut înapoi în România. Că o să vreau să crească copiii cu niște rădăcini autentice, pe care să se bazeze când vor pleca în lumea largă. Îi înțeleg, într-un fel, deși știu atâția oameni care vor să plece din România tocmai pentru că își doresc o viață bună pentru copiii lor. Probabil contează și țara în care te muți. Nu știu ce voi face eu peste șapte ani, dar m-a bucurat faptul că am văzut români care au plecat în lumea largă, au acumulat experiențe, și s-au întors cu dorința de a schimba ceva. Sper că vor mai fi mulți ca ei!

Până una, alta, îmi urez la mulți ani frumoși în Olanda, și pe urmă om mai vedea!

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

36 Comments

  1. ah, cat de bine cunosc asta cu doua acasa! nici eu nu-s genul care sa despice firul in patru. uneori ma mai minunez de una de alta, dar in principiu m-am adaptat imediat. sigur, si mancarea „ca a noastra” a ajutat la asta! iti zic la multi ani si cuprind in urarea asta tot: si anul nou si sederea pe unde ti-o fie tie bine, ca e Olanda sau in alta parte, ce conteaza!

    • Multumesc! Și ție îți doresc la fel, să fii acolo unde te simți cel mai bine!

  2. Buna Dana!De ceva timp urmaresc postarile tale de pe Fb si de pe blog,cu privire la viata ta in Olanda.Mi-a fost tare drag si chiar am ras la articolul legat de obiceiurile lor pt ca le-ai redat atat de bine.Eu am pasit in a -2a mea tara ,Olanda, cand aveam 12 ani si m-am indragostit iremediabil de ea.Am ajuns acolo prin intermediul unei fundatii,copil fiind am fost plasati la familii pe perioada vacantei.Familia aleasa pt mine,a fost si cea caruia eu am inceput sa le spun mama si tata.Povestea noastra este incredibil de frumoasa si ne-a legat pe viata.De 19 ani vin acasa si plec acasa.Desi merg doar in vacanta ,de 2 ori pe an, acolo e casa mea si familia mea.Multa lume m-a intrebat de-a lungul timpului de ce nu ma mut definitiv acolo.Raspunsul meu a fost mereu:pt ca acasa in Romania imi este bine.Vremurile se schimba,iar cand am vrut sa facem pasul decisiv,ori ne-am revenit financiar,ori a intervenit altceva.Prima noastra tentativa serioasa a fost in vara lui 2012.Am plecat cu sotul meu sa ”punem tara la cale” si colac peste pupaza,taman in Olanda,acasa ,barza a vrut dupa 2 ani sa vina!!! Ne-am schimbat prioritatile si am hotarat pt binele nostru si al bebitului sa ramanem aici,pt ca dupa cum stii in Olanda ,doctorii sunt foarte ”relaxati” iar eu vroiam ecografii ,teste in fiecare luna plus o nastere in spital asistata de doctor si nu de moasa cum se obisnuieste acolo.Anul acesta insa ,facem pasul cel mare!!!Desi acum e putin mai dificil,pt ca suntem 3,ingerasul nostru este motivul premordial pt care ne mutam.Ca orice parinte ne dorim,un viitor mai bun pt el.O facem cu placere,nu ne simtim fortati de imprejurari,nu plecam intr-o tara straina,ci pur si simplu ,acasa.Tin sa mentionez ca de-a lungul timpului am intalnit acolo romani,cat sa-i nr pe degetele de la o mana:)Asta este in cateva cuvinte povestea mea si ti-am impartasit cateva franturi,pentru ca ma bucura sa stiu(desi suntem cam departe,noi stam in Beuningen,langa Nijmegen),ca am vecini care ne fac cinste :)As putea povesti mult si bine despre Olanda,povestea in sine,e una lacrimogena 🙂 si daca o sa am ocazia promit sa o fac.Te pup Dana si ma bucur ca impartasim trairi similare in ceea ce priveste tara morilor de vant !!

    • Ce frumos, Olly! Muțumesc pentru cuvintele frumoase, și, dacă vrei să spui povestea, sunt dispusă sa îți iau un interviu 🙂 Dă-mi un mail dacă vrei. Bine ai venit pe blog și sper să ne mai „auzim”!

  3. Dupa 3 ani in Olanda permite-mi sa fiu eu prima care iti ia un interviu !!!:))))))))Prima intrebare !
    Ai mancat stroopwafel?Si daca da,ne poti impartasi si noua cateva cuvintele despre acesta minunatie dulce!

    • Ha ha, nu-mi place prea mult stroopwafelul, așa că nu am nimic de spus despre el 🙂

  4. Wow! Am mai descoperit ca cineva sta aproape de mine! :))
    Beuningen.. la o aruncatura de bat de unde stau eu!
    pup Dana!

    ps. stroopwafel sun ok, dar sa ne spui de ai mancat bomboane cu salmiak sau drops! :))))))

    • Am avut niște încercări total eșuate de a mânca aceste două delicatese olandeze. Mi se par oribile 😀

  5. Hihihihihi!
    Eu m-am fript cu ele acum 24 de ani si de atunci nici ca am mai incercat! Vorba ta „delicatese”! 🙂
    Chiar ma intreb cum pot manca asa ceva? Si mai fac figuri la sarmale sau mici! Habar nu au ce este bun! 🙂

    • Eu n-am văzut olandez să facă figuri la sarmale! Ba chiar erau greu de oprit din mâncat 🙂

  6. Hey Minnie,unde stai mai exact???Poate ne vedem in primavara 🙂

    • :))) Eu nu spun asa …..la camp deschis! 🙂 unde stau, contacteaza-ma pe mail daca vrei. 🙂
      uite: minnieme1922@yahoo.com

    • Daca ma contactezi pe mail îti spun! Asa nu scriu pe blog! 🙂

    • Faptul ca vad ca sunt ceva romani in zona in care locuiesc eu (Venlo) ma face sa intervin in „discutia” voastra si sa va zic ca eu si familia mea (sotia si doi copii, o fata de 4 ani si un baiat de 6) am fi incantati sa ne intalnim si cu alti compatrioti. Daca va intereseaza sa luam legatura, adresa mea de e-mail este razvan.copilu@gmail.com (Copilu e numele nostru de familie, nu vreo porecla, sau nume de scena :)). Citesc de ceva vreme postarile Danei de pe blog, si tin sa ii multumesc pentru „ajutorul” pe care l-am primit de la ea de-a lungul timpului (mai ales sprijinul moral, impartasirea experientelor ei mi-a fost de mare ajutor…). Sper sa nu se supere ca transformam discutia asta intr-un forum al romanilor, si promit sa nu merg mai departe cu astfel de postari! 🙂

      • Merci Razvan, ma bucur ca am fost de ajutor 😉

  7. La multi ani tie! In Olanda. Si eu am facut 3 ani in octombrie…
    Apropo de noi astia emigrantii, mi se pare ciudat cum se uita unii romani la mine cand spun ca „acasa” e in Bruxelles. Nu prea pricep ei ca pentru mine „acasa” inseamna barlogul pe care mi-l amenajez eu ca sa-mi tina cald. 🙂

    • Merci! Mulți ani și ție, acolo unde o să-ți amenajezi cel mai călduros bârlog! 🙂

  8. La multi ani in Olanda, daca asta iti doresti! Sa-ti indeplinesti visul si sa-ti fie bine!
    In rest… personal, nu am de gand sa ma intorc in Romania. Dobandind si cetatenia irlandeza, am avantajul ca pot sa raman in Irlanda… oricat de mult imi doresc. In plus, sunt la varsta la care nu-mi permit sa ma intorc in tara si sa incep o lupta cu morile de vant. Las asta pe seama tinerilor! 🙂

    • Mulțam! Citeam astăzi ce zicea un nene, că fiecare e exact acolo unde își dorește să fie (el referindu-se mai mult la „locul” în viață, nu neapărat la cel fizic). Poate că așa e și cu orașele și țările în care ajungem să trăim, mai mult sau mai putin din întâmplare.

  9. Sper ca Olanda sa fie „Acasa” pentru tine multi ani de acum inainte! cred ca daca reusesti sa construiesti ceva acolo, sa te simti bine in viata de zi cu zi nici copii si nici nimeni nu o sa te mai indeparteze de acel loc. Evident ca lucrurile se pot schimba in timp si trebuie lasata o portita deschisa pentru alte variante dar momentan bucura-te de ce ai acolo, sunt convinsa ca din foarte multe aspecte viata in Olanda e mult mai buna decat in Ro!

    • Momentan mă bucur din plin de ce am aici și nu mă văd plecând. Dar știi că oamenii se schimbă și mă gândesc că orice este posibil, așa că nu exclud alte variante, nu zic că „eu de-aci nu mai plec vreodată” 😛

  10. eu am renuntat de ceva vreme la vacante in Romania tocmai pentru ca ma intorceam epuizat! Si sincer sa fiu, nici prea „acasa” nu ma mai simt. Cirt despre copii, as spune dimpotriva, ei sunt motivatia de a NU te intoarce in Romania.

    • Da, trebuie să regândesc vacanțele în România, poate reușesc să evit cumva epuizarea. Iar cu copiii, și eu aș fi zis că ei ar fi un motiv bun de plecat de acolo. Dar nici în America nu i-aș crește 😀

  11. La cat mai multi ani in Olanda! Sau cati iti doresti tu sa fie 😛
    Eu locuiesc abia de un an si jumatate in Belgia, dar am stiut ca vin „acasa”, in clipa in care m-am suit in autocar.
    Nici eu nu ma vad intorcandu-ma in tara, nici acum si nici in viitor, adica nu mai mult de cateva vizite pe an. Nu mi-e dor decat de-o prietena si de fratele meu. Sunt singurii oameni pe care i-am lasat acolo, dar nu incetez sa sper ca viata o sa ne uneasca drumurile, la un moment dat, din nou.
    Ah, si de munte mi-e dor. Cum am crescut in inima Transilvaniei, inconjurata doar de munti si aer proaspat, mi-a fost putin greu, la inceput, sa ma acomodez cu campia de aici si umezeala din aer. Dar acesta sa fie tot necazul, caci din septembrie o sa incep cursurile la hogeschool, lucru care simt ca ma va lega si mai mult de Belgia, decat a reusit sa o faca Romania in 18 ani.

    P.S. Sunt atat de fericita sa te citesc! 🙂

    • Mersi, Raluca, pentru cuvintele frumoase! Mă bucur că ne-am găsit 🙂
      Și mie îmi e dor de munți, chiar dacă nu îi vizitam foarte des, știam că sunt acolo, aproape, că pot să dau o fugă să iau aer proaspăt. Sunt însă munți frumoși și p-aici, aproape de Olanda, dacă vreau să vizitez.
      Spor la citit!

  12. BUNA DANA.SI EU AM STAT IN OLANDA UN AN SI JUMATATE AM LUCRAT ACOLO PE LANGA ROTTERDAM.MI-A PLACUT VIATA DE ACOLO,TOTUL.MAS INTOARCE ORCAND IN OLANDA,DAR DIN PACATE NU AM GASIT UN LOC DE MUNCA,DAR SPER SA AM NOROC SI SA REVAD TARA CARE MIA RAMAS IN SUFLET,LA FEL CA TARA MEA NATALA.NUMAI BINE.

    • Succes în căutări! Sigur găsești ceva până la urmă, dacă vrei să te întorci!

  13. Bunaseara! Nu vreau sa deranjez, am doar o intrebare: avand mai multa experienta decat mine, ati sti sa imi explicati cum functioneaza ajutorul social olandez, odata ce se ramane fara munca? Incepe imediat sa se primeasca bani sau dupa cateva luni? Cam cat ar fi suma respctiva? Multumesc!

    • Te pot sfătui doar să te adresezi instituțiilor abilitate, doar acolo vei primi un răspuns competent.

  14. buna ziua.as avea o rugaminete.sunt stabilit in germania la granita cu olanda.am o pasiune care de cativa ani nu o mai pot desfasura.pescuitul.obtinerea unui permis de pescuit este aproape imposibila in germania.am inteles ca in olanda este mult mai simplu,si anume se poate cumpara direct de la magazinele de pescuit.rugamintea ar fi poate cineva sa imi confirme si eventual sa imi dea niste detalii privitoare la conditii si preturi?in speranta ca voi gasi un raspuns va multumesc anticipat.

  15. Buna Dana!frumoasa povestea ta,eu sunt putin mai „traditionalista”…sotuleu pleacavsa munceasca in Olanda pe o perioada mai lunga de timp,oare ar putea veni la 3 luni acasa?
    Noi ne-am pus problema sa ne mutam toata familia in Olanda,dar nu stim limba si nu stiu ce o sa facem…acum te intreb,avem o fetita de 14 ani,o sa fie integrata,?cum o sa fie primita la scoala avand in vedere ca nu cunoaste limba?
    Multumesc si chiar mi-as dori un raspuns!

    • Depinde câți bani o să căștige. Dacă o să aibă destul, poate veni la 3 luni acasă. Cred că e posibil. Despre integrarea copiilor nu pot să mă pronunț, nu am trecut prin asta. Probabil că nu-i ușor, dar nici imposibil! Știu că pentru copiii străini există o perioadă de acomodare la școală, până învață limba. Te sfătuiesc să cauți grupul de Facebook al mamelor românce din Olanda, sunt multe femei acolo și sigur afli multe informații utile!

      https://www.facebook.com/groups/1466113996973355/

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *