Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 15 nov., 2019 in General, Jurnal | 7 comments

Nouă ani de Olanda și o schimbare

 

În curând, în decembrie, se fac nouă ani de când trăiesc în Olanda. Nu prea îmi vine a crede, și de câte ori mă gândesc la asta, mă apuc să refac calculele, că parcă nu are cum să fie atât de mult. Din calcule reiese de fiecare dată aceeasi cifră, deci așa trebuie să fie. Încă mă mai întreabă lumea dacă m-am obișnuit aici. Mă gândesc că m-oi fi obișnuit, dacă tot pe aici sunt. Am trecut prin multe faze ale dorinței mele de a trăi sau nu în această țară și sunt sigură că vor mai fi și altele. Cel mai important lucru învățat în acești ani, legat de viața de expat, e că pentru mine n-o să existe vreodată certitudinea că sunt în locul în care trebuie să fiu. Sunt unii care zic că sunt siguri că aici le e destinul. Pe unii îi cred, pe ceilalți îi aștept să intre în următoarea fază. Uneori mă apuc să le explic celor care vor să plece din țară cum e după mai mulți ani, cum te apucă doruri pe care nu credeai să le ai vreodată, și nu mă înțeleg. Nici eu n-aș fi înțeles acum nouă ani. Între timp, am cunoscut oameni care -au întors în România după mulți ani de trai bun în Olanda sau în alte țări; m-am gândit și eu cum ar fi să mă întorc, e bine că există această posibilitate acolo, dacă am chef. Dar, în acest moment, nu aș putea să las Olanda cu inima ușoară, și ideal ar fi să îmi pot împărți viața între cele două țări, mai mult decât o fac acum. 

Dacă urmăriți acest blog probabil că ați văzut cum a evoluat relația mea cu această țară, știți că acum m-am adaptat și la clima vitregă, că bicicleta mi-e bun prieten, că îmi place traiul mai liniștit pe care îl am aici, echilibrul dintre serviciu și viața personală, oamenii pe care îi întâlnesc și așa mai departe. Dacă sunteți noi pe aici, puteți să frunzăriți un pic arhiva pentru a descoperi tot felul de minunății. 

Acasă

Știu că am început povestea cu ideea de întors în România, dar, de fapt, schimbarea care are loc este că mă leg și mai mult de Olanda: mi-am cumpărat o casă și mă voi muta în Alkmaar. Am decis, după mult gândit și răzgândit, să părăsesc Amsterdamul. O să fie o schimbare destul de mare pentru mine, pe care mi-a fost greu să o fac, dar care se cerea. Pe de o parte, de mult visez să mă mut într-un loc mai liniștit, mai fără turiști și mai aproape de natură. Pe de altă parte, mă mut într-un oraș în care nu cunosc pe nimeni (doar o colegă de serviciu, dar nu se pune, că nu suntem prietene). O să fac naveta la Amsterdam, unde rămân toți prietenii mei și serviciul.

Totul s-a întâmplat foarte rapid de la momentul vizionării casei: am trecut de la emoțiile cumpărării la emoțiile mutării în doar câteva săptămâni. Pentru că nu locuia nimeni acolo, o să primesc foarte repede și cheile. Până la sfârșitul lunii o să fiu mutată! Încă am momente când nu realizez că se întâmplă cu adevărat, deși am tot fost ocupată cu planificarea lucrurilor necesare mutării (și sunt multeee). Or să urmeze două săptămâni aglomerate, dar aglomerarea e cu un scop nobil și trebuie să îmi reamintesc din când în când să mă și bucur de această perioadă. 

Alkmaar

Pentru cine nu știe, Alkmaar e un orășel mai la nord de Amsterdam, renumit pentru o piață săptămânală de brânză și pentru frumosul centru istoric. Abia aștept să fiu acolo, să încep viața în alt oraș, să descopăr chestii noi, oameni noi. Sper să mă adaptez la viața de oraș mic și la naveta. Apropo de asta, de acasă până la serviciu voi face o oră și vreo zece minute. Cam așa făceam și în București de acasă la muncă, și tot o oră fac și acum, locuind în Amsterdam, dacă merg cu transportul în comun (cu bicla vreo 40 minute). O mare parte din timp voi fi tot în Amsterdam, și cred că va fi ciudat la început, dar nu sunt nici primul și nici ultimul om care face asta în Olanda, cred că voi supraviețui. Din fericire, la serviciul actual nu trebuie să fiu mereu la birou, pot lucra de acasă câteva zile pe săptămână, așa că o să am zile când nu trebuie să iau trenul. Da, trenul, pentru că naveta cu mașina nu prea are sens aici.

Un mare punct în plus al acestei mutări este, pentru mine, apropierea de mare. Voi putea merge cu bicicleta, în jumătate de oră voi fi pe dune, pe plajă, vă dați seama?! Toată iarna acolo mă găsiți 😀 Mă rog, până ajungem să ne delectăm cu marea, o să ne delectăm cu aranjarea casei, vopsit, cumpărat mobilă, furculițe, perdele. Sper să am timp să vă țin la curent cu progresul făcut în această privință. Dacă nu, să nu mă dați la dispăruți, că revin eu mai încolo, nu dispar așa repede. Și dacă locuiți acolo și aveți recomandări de doctori, restaurante, cafenele, nu ezitați să mă contactați!

7 Comments

  1. Mult noroc în noua ta casă! Mă bucur, neputand-o face eu, că ieși din nebunia metropolei, deși nu te depărtezi prea mult de ea.

    • Merci! Și eu mă bucur, dar am și ceva emoții 🙂

  2. Dana, s-o stapanesti sanatoasa si sa te bucuri foarte multi ani de acum incolo ! Abia astept sa citesc ce se va intampla mai departe. 🙂 Si sunt curioasa sa vad cum se va acomoda si roscovanul blanos, dragul de el. 🙂
    Spor maxim la activitatile care urmeaza !

    • Merci! Roșcovanul e stresat deocamdată de toate pregătirile, sper că nu o să îi fie grea acomodarea 🙂

  3. Ai mai … ai trecut pe la mine pe blog si nu ai zis o vorba … 😅
    Felicitari! 💐 Sa-ti faci viata frumoasa si linistita in noua ta casa!
    … si zici ca faci 9 ani … Multi înainte! Eu fac 30!
    Sa ai spor în toate!

    • Multumesc! Oau, 30….

  4. Felicitări, Dana! Sa te bucuri din plin de noua casa! 🤗😘❤️Sărbători fericite și numai bine!

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *