Primele zile de vară – căciula rezistă!

Rămasă după socoteala românească, eu consider că la 1 iunie a venit vara. În Olanda se consideră că vara vine pe 21 iunie, odată cu solstițiul de vară (la fel cum primăvara vine pe 20 martie, cu echinocțiul). Fiind combinată cu ziua copilului (nici asta nu se sărbătorește pe aici), în mintea mea ziua de 1 iunie ar trebui să fie veselă și caldă și mi-ar fi plăcut să o petrec în aer liber, zburdând prin iarbă. Dar vremea n-a ținut cu mine – ea fiind de felul ei olandeză și considerând că încă nu a venit vara.

Așa că am stat frumos în casă, la căldurică și am gătit mâncăruri bogate în calorii, ca pentru vreme rece, să ne țină de cald. Mare mi-a fost surpriza a doua zi, când îmi planificasem să dorm buștean ca să recuperez din urmă (ceea ce am și făcut, mare parte din zi) și am văzut că era soare afară și termometrul arăta 16 grade! Am ieșit pe balcon, la plajă (unde se face mult mai cald decât e de fapt afară și nici nu se simte vântul), dar mă mâncau călcâiele să ies la plajă în parc, că prea era frumos. Păcălită pentru a o suta oară de căldura de pe balcon, am ieșit în parc îmbrăcată în tricou; noroc că îmi luasem și geaca la mine, că altfel mă întorceam acasă înțepenită de frig.

Era bine în parc, atâta timp cât stăteai întins și nu bătea prea tare vântul și nu treceau nici nori în dreptul soarelui. În rest, era frig. Am rezistat vreo oră, după care am pus geaca pe mine și am pornit la o tură de parc înainte să mergem spre casă. A fost totuși cald și bine, după standardele pe care le avem de când ne-am mutat aici, iar parcul era superb, plin de plante vezi și flori care mai de care mai colorate.

Seara, examinând prognoza pentru a doua zi, am zâmbit bucuroasă văzând că ar trebui să fie cam la fel și luni, și deja îmi făceam planuri pentru prânzul în aer liber. Luni dimineața, în drum spre serviciu, pe biclă, mi-am pus căciula și mănușile (pe care încă le mai țin în geantă pentru siguranță, și bine fac). Să fi fost eu exagerată? Nu cred; erau 7 grade și un vânt de ar fi trecut și prin blană de urs polar, probabil că real feel-ul era pe la 4 grade. Ce-i drept, mănușile le-am scos după 15 minute de bicicletat, având în vedere că atunci când e asemenea vânt trebuie să depun efort dublu ca să mișc bicicleta. De data asta n-a apucat niciun copil olandez să se hlizească văzându-mă cu mănuși primăvara!

Azi dimineață mi-am pus doar căciula, iar până seara s-a făcut atât de cald încât chiar m-am dezbrăcat de geacă. Mâine se anunță o temperatură și mai bună decât cea de azi, după care revenim la ploaie, că nu e frumos să ne prindă weekend-ul cu soare.

Cu toate astea, sunt bucuroasă că am depășit momentele în care credeam că iarna nu se va mai termina vreodată și constat că m-am adaptat destul de bine pe aici, dacă am ajuns să consider că la 16 grade pot face plajă (apropos de asta: vorbeam cu mama la telefon și mi se plângea că „vai, ce frig s-a făcut, azi a scăzut temperatura la 19 grade!”, iar eu tocmai o sunasem să îi spun bucuroasă că „la noi e așa cald azi, sunt 19 grade!”). Mda, încet, încet, mă olandizez; va veni cândva și vremea când voi renunța la căciulă la 21 martie! Să vedeți atunci!