Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 19 Mai, 2012 in Olandezi | 2 comments

Cum să cumperi mobilă în Olanda

Sau: cum am învățat să negociez.

Pun pariu că nu v-ați fi gândit că dacă vrei să cumperi mobilă în Olanda trebuie să negociezi dur pentru ea. Da, negociere ca la bazar. Mai ceva decât în bazarul turcesc. Mie nu mi-ar fi trecut vreodată prin cap că acest obicei se practică în magazinele din țara asta. În magazine, nu la tarabe (deși nici măcar la tarabe nu m-aș fi gândit să-l întâlnesc). Și asta e valabil pentru orice tip de mobilă, pentru cumpărarea unei bucătării, pentru baie, pentru faianță, perdele și alte lucruri pentru casă. Cineva mi-a zis că a negociat chiar și haine și telefoane, asta încă nu am încercat 😀 Ideea e că întotdeauna trebuie să întrebi dacă prețul cerut e cel mai bun preț pe care ți-l pot oferi. Uneori nu obții nimic în minus, dar alteori poți avea surprize mari. Pentru că olandezii sunt neam de negustori, și le place tare mult să negocieze.

M-am mutat în casă nouă și a trebuit să o aranjez. Niște prieteni care tocmai își cumpăraseră o bucătărie m-au anunțat că trebuie să merg în magazin și să negociez. Că prețul pe care mi-l vor propune la început va fi de cel puțin două ori mai mare decât prețul final. După surpriza inițială, am acceptat ideea și am zis că sunt pregătită să merg în magazine. Dar nu eram pregătită pentru ceea ce mă aștepta. Am mai negociat eu chestii la viața mea, câte o eșarfă, o geantă, ce-i drept fără prea mare succes, căci nu am fost crescută în spiritul negoțului și am o jenă să cer vânzătorului să schimbe prețul. Dar să negociezi un pat, o masă, o saltea, asta e cu totul altă mâncare de pește. Așadar, primele două, trei vizite la magazine au fost niște eșecuri lamentabile, nu am reușit să scot un preț cât de cât rezonabil. Cum se desfășoară totul? Păi, în fiecare magazin sunt mai mulți vânzători care așteaptă răbdători să îndrăznească domnul client să pună piciorul dincolo de prag. Apoi clientul este abordat, imediat sau nu, depinde de cât de aglomerat este magazinul. Dacă zici că parcă ai vrea să cumperi ceva, să zicem un pat, te roagă frumos să iei loc la masă (unele magazine au chiar și un băruleț special amenajat, te simți ca la cafenea). Ți se oferă ceva de băut. Tu, dacă ești neinițiat, poți să refuzi, că te gândești că nu ai timp de stat la prostii, că o să zici ce vrei și în cinci minute termini și cumperi sau te duci în următorul magazin. Foarte rău faci. Pentru că o să stai la masa aia cel puțin juma’ de oră, chiar dacă ăla nu e patul pe care vrei neapărat să-l cumperi. Se joacă o adevărată piesă de teatru acolo; numai că trebuie să știi să îți joci rolul bine. Altfel rămâi ori fără mobilă, ori fără ultimul bănuț pe care-l deții. Dacă nu ești olandez, e și mai greu pentru tine, te fraieresc mai tare. Oricum, după câteva sucuri și cafele băute și multe ore din prețiosul meu timp liber pierdute în mall-ul cu mobilă, am reușit să învăț rolul meu de cumpărător, și am fost în stare să încep adevăratele negocieri. Alea unde negociezi și șuruburile care vor fi folosite la fabricarea dulapului. Trebuie să ai muuult timp de pierdut, pentru că după prima discuție urmează mailuri, telefoane, alte vizite, mai renunți tu la un sertar, mai scad ei de la prețul unui picior de scaun, și tot așa, până ajungi acolo unde vrei să ajungi sau măcar pe aproape. Iar dacă nu cumperi toată mobila din același loc, ai de făcut asta la fiecare magazin. Mi se pare penibilă toată faza. Mai ales că după ce ai un contract final trebuie să aștepti cel puțin șase săptămâni să primești mobila, uneori chiar până la trei luni. Acum înțeleg de ce Ikea este așa de mare succes. A fost o adevărată relaxare să merg acolo și să am produsele comandate în aceeași zi, fără bătăi de cap, și livrate în câteva zile. Deloc relaxante au fost cozile la care a trebuit să pierd câteva ore, dar, pentru orice, ai un preț de plătit.

După toată aventura asta, nu mă mai mir de ce mulți își cumpără mobilă la mâna a doua aici sau se apucă să își construiască singuri. Decât să pierzi zile întregi prin magazine, jucând teatru cu niște vânzători extrem de enervanți (de cele mai multe ori), mai bine înveți cum se folosește o șurubelniță electrică și o freză și înveți toate filmulețele de bricolaj de pe net.

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

2 Comments

  1. Sa stii ca si pe aici e la fel. Am fost acum doi ani cu o colega de scoala intr-un cartier turcesc, ca sa-si aleaga mobila pentru apartament si am stat mai bine de doua ore la masa. :)) Nu prea stiam eu exact ce avea de gand sa faca, caci comunicam dificil in engleza-olandeza, asa ca nici prin gand nu-mi trecuse ca ea era pregatita de negocieri. Anyway, a meritat timpul, caci la sfarsit a reusit sa primeasca o oferta tare buna, cu pretul redus considerabil, dar si cu cateva servicii gratuite. 😀
    Eu nu ma prea pricep la negociat, mi-e jena sa fac asta pe aici, caci stiu c-o dau in bara. Am citit si-o carte, in liceu, despre arta negocierii, iar acolo explica fix ceea ce ai povestit tu aici, adica cu cat te duci mai des sa-l „freci” pe angajat la cap cu pretentii si povesti, cu atat mai repede se va satura de tine si-ti va oferi discountul oferit, in cele din urma. 😀

    • Ha ha, da. Doar ca in Olanda se negociaza nu in cartierele turcesti, ci in cele mai scumpe magazine olandeze 🙂

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *