Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 22 Mai, 2013 in Jurnal | 8 comments

Ce au în comun vitamina D și bicicleta mea

Vitamina D este noua vedetă a sezonului. În fiecare an ziarelor și blogurilor le cășună pe câte un subiect și îl despică în șapte până ne plictisim cu toții de el. Anul acesta, toată lumea scrie despre vitamina D. Nu e de mirare, pentru că am avut o iarnă așa lungă și urâtă iar vitamina D a făcut câteva victime. De când mă știu, la ieșirea din iarnă eram puțin obosită și anxioasă — ca toată lumea din jurul meu, de altfel — și dădeam cu toții vina pe astenia de primăvară. De obicei mâncam niște salate, ieșeam la plimbare de câteva ori și până în aprilie ne reveneam cu toții și uitam că a și existat acea stare de oboseală. Ei bine, altfel stau lucrurile când iarna e lungă și mai ales când locuiești în Olanda.

Dimineață mohorâtă

Am mai citit de-a lungul timpului despre vitamina D, dar nu mi-am pus niciodată serioase probleme legate de producerea ei, pentru că știam că e suficient să mă expun la soare ca să o produc și se rezolvă orice problemă. Până anul ăsta, când minunata vitamină s-a gândit că ar fi cazul să îmi demonstreze cât este ea de șmecheră. După cum știe toată lumea și după cum mă plâng în mod frecvent, în Olanda nu prea e soare. Așa, în general, nu doar iarna, ca în România. Iar vitamina D este o vitamină pe care o producem când ne expunem la soare. De unde rezultă că în Olanda e mai greu să produci vitamina D, indiferent de anotimp. Foarte greu, până spre imposibil chiar, în timpul iernii, mai ales dacă ești o persoană care pleacă la serviciu dimineața când e încă întuneric și se întoarce seara, tot pe întuneric. Iarna trecută am supraviețuit mai ușor, poate pentru că și iarna a fost mai blândă și mai scurtă, dar anul ăsta n-am mai fost așa de norocoasă. Probabil și pentru că, de când locuiesc în țara asta, mi-au tot scăzut rezervele și n-am mai produs nimic în schimb sau am produs prea puțin. Așa se face că prin luna februarie m-a lovit o mare oboseală. Dar mare. Care nu trecea nici cu zece ore de somn. Pentru că nu era oboseală din aia care te face să vrei să dormi; era pur și simplu o sfârșeală care mă făcea să nu vreau să mă mișc din pat. Dimineața, abia mă spălam și mă îmbrăcam iar fiecare pas făcut era o adevărată provocare, cerea atât de mult efort de parcă urcam pe munte. Oboselii i s-au alăturat bucuroase și niște stări depresive de mai mare dragul. S-au gândit că se încadrează bine în peisaj. Am tot sperat că trece, am mâncat fructe și băut smoothieuri — că m-am gândit că e vreo lipsă de vitamine — dar starea mea nu se schimba nici măcar un pic. După vreo lună de distracție din asta și căutări pe Internet, am tras concluzia că e posibil să fie o lipsă de vitamina D. Da, m-am documentat înainte, că la doctor trebuie să te duci pregătit, mai ales la doctorii olandezi.

Am cerut să mi se facă analizele și a rezultat, într-adevăr, că nivelul vitaminei D era sub limita minimă. Mai avea puțin și se epuiza. Combinată cu o deficiență de fier, dar nu foarte semnificativă. Mi-a dat nenea doctorul să iau suplimente. Vitamina D în formă lichidă, în doză mare, pusă într-o seringă și luată o dată pe săptămână. La două zile după prima doză m-am trezit dimineața ca alt om: odihnită și cu chef de viață. M-a ținut vreo două zile așa, la nivel maxim, după care a început să scadă iar, de abia așteptam să se împlinească săptămâna ca să îmi iau următoarea doză 😀 După care faza s-a repetat și tot așa, până când am ajuns la un oarecare echilibru permanent. Din păcate n-am mai ajuns la farmacie să îmi iau restul de droguleț, așa că acum înghit vitamina D pastile, de la care nu simt același efect minunat. Aici o să fac o paranteză și o să vă povestesc de ce nu mi-am luat toată rețeta (pentru trei luni) de la început: farmaciile olandeze nu îți dau decât medicația pe o anumită perioadă, în funcție de medicament. Când se termină, mergi și iei restul. Nu mi-a explicat nimeni de ce fac asta, dar o să întreb data viitoare când mă duc să îmi iau rețeta. Pentru că o să mai iau niște seringuțe chiar dacă teoretic a venit primăvara și în curând vara, deoarece nivelul de expunere la soare este tot mult prea scăzut pentru ceea ce aș avea nevoie. Pentru că, de când le-am întrerupt, oboseala a început să revină — nu așa rău ca astă iarnă — și nu vreau să ajung iar legumă. Desigur, n-o să mă bazez doar pe suplimente, o să încerc să mă expun și la soare, dar asta este în continuare o problemă, pentru că, de exemplu, îmi iau masa de prânz afară, pe o bancă, la soare, dar sunt atât de bine îmbracată că nu am decât fața și palmele expuse, ceea ce nu prea este suficient. O să am noroc probabil, vreo săptămână, la vară, să pot să stau afară în tricou, dar, până atunci, trebuie să mă bazez pe suplimente.

Am citit mult despre vitamina D, pentru că m-a afectat atât de tare și am vrut să aflu de ce atâta vânzoleală în jurul ei. De fapt, știu că orice deficiență am avea poate avea efecte destul de neplăcute, atunci când nivelul atinge cote minime. La fel și cu excesele de diverse feluri. Echilibrul este greu de atins și de păstrat. Mi-au plăcut articolele Cristelei Georgescu despre vitamina D; deși sunt lungi și par greoaie, și se concentrează mai mult pe copii, a meritat să îmi fac timp să le citesc, pentru că adună laolaltă toate informațiile găsite pe bucăți prin alte părți și are o viziune asupra sănătății mult mai apropiată de a mea.

Acum, ce au în comun vitamina D și bicicleta mea, cred că v-ați dat seama. Din păcate, bicicleta n-a mai fost folosită din septembrie anul trecut, din motiv de vreme rea. Acum a fost scoasă de la naftalină ca să fie pusă în funcțiune (după ce marea pană pe care o are va fi reparată) și să sperăm că își va face datoria de a-și expune stăpâna la soare suficient timp cât să-și producă vitamina D și o s-o ajute și să își dezmorțească încheieturile ca să nu-i mai scârțâie.

De ce vă povestesc toate astea? Nu pentru că sunt convinsă că nu puteți dormi noaptea de cât de obosită sunt eu, ci pentru că recomand oricui se simte obosit să facă analize ca să determine dacă este o lipsă de vitamina D (sau poate alte vitamine, minerale). În special celor care locuiesc în Olanda dar și celor din România (dacă lucrezi de dimineața până seara și nu te vede soarele decât cinci minute până la stația de metrou, ai toate șansele să ai lipsă de vitamina D). Este foarte ușor să confundăm deficiența de vitamina D cu oboseala și să considerăm că dacă dormim mai mult o să ne revenim. Cel mai bine e să știm sigur de la ce provine acea oboseală sau depresie și să luam măsuri: fie suplimente, fie doar expunere la soare — cine are. Pentru că, netratată, are efecte grave, de la oase fragile până la boli de inimă și cancer. Și nu ne dorim asta. Cel puțin nu din cauză că n-am luat o amărâtă de pastilă sau n-am stat la soare câteva minute pe zi.

Eu mă duc mâine la farmacie să fac aprovizionarea. Cine are soare, să-și pregatească tricoul cu cele mai scurte mâneci și să iasă la plimbare. Sau rochia, că am auzit că acolo unde e soare femeile se îmbracă în rochii.

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

8 Comments

  1. Te inteleg perfect cu soarele. Eu stau in Belgia si am aceeasi problem cu soarele si in plus cu frigul. Insa ma bucur ca am avut ocazia sa plec o luna in vacanta in Romania si imi incarc bateriile la soare.

    • Ce frumos! O sa plec si eu la soare dar numai vreo zece zile, mai la vara. Oricum, abia astept 🙂

  2. Super! Si pe mine ma preocupa subiectul de ceva timp si da, am observat ca de cand am grija sa ma expun la soare regulat, parca sunt alt om. Eu aveam probleme cu somnul si altele tot emotionale si vad ca jogging + soare = om normal. Dar e foarte usor sa uiti si sa te culci pe o ureche. Cristela are o rabdareee, ceva de speriat!

    • Daaa, jogging+soare e o super combinatie! Sper sa mai alerg si eu anul asta, daca vine vreme mai buna, macar de cateva ori 😀

  3. Dupa tot ce scrii aici ma regasesc foarte bine in descriere asa ca ar trebui sa fac si eu o cura de vitaminizare! Eu stau mult la birou si vad cam rar soarele :(((

    • Da, đin păcate stăm prea mult închiși în birouri. Dar tocmai tu, care călătorești așa mult? 🙂
      Pentru vitamina D însă, ar trebui făcute întâi analize, deoarece doza zilnică pe care trebuie să o iei atunci când ai carențe este mult mai mare decât doza de prevenție. Diferența între pastilele luate de mine (cele de prevenție, fără rețetă) și doza dată de doctor este: 1000 U.I/10.000 U.I.

  4. Si eu stau rau la capitolul vitamina D. Mi-am facut analizele generale in noiembrie, iar atunci a iesit la iveala de ce ma simteam atat de obosita si fara chef de nimic. Ajunsesem sa dorm foarte mult, inclusiv dupa-amiaza, cand la 17 picam de oboseala, ma trezeam la ora 22, iar la 23 eram iar la somn.
    Dar mi-a trecut, ce bine, iar asta tot datorita unui tratament recomandat de medic. Sper sa nu mai fie nevoie sa inghit acel lichid prea curand, iar soarele sa stea cat mai mult, sus pe cer. 😀

    • Anul ăsta n-am mai fost așa obosită, pentru că am luat suplimente de vitamina D – pastile, de data asta, nu la fel de eficiente ca seringuța cu vitamina lichidă, dar, oricum, destul de bune pentru a preveni scăderea nivelului sub limite. Și am avut și mai mult soare!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Se vede că a venit toamna | Dana rozMarin - […] frig dar e ok, așa că o ies la o tură de vreo 7 kilometri. Am început iar să…

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *