Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 12 Aug, 2016 in General, Jurnal | 0 comments

Revelații

În martie vă anunțam că probabil o să încep primul meu workshop de scriere creativă. L-am început, l-am terminat. Între timp l-am făcut și pe al doilea, sesiunea de vară, săptămâna viitoare e ultima întâlnire. Primul a fost absolut minunat. Plecam de acolo cu o energie de nu puteam să mă culc decât pe la două noaptea, și atunci cu chiu, cu vai. Al doilea a fost altfel. N-am mai rezonat cu oamenii la fel de bine (au fost alți colegi, altă profă), m-am simțit aproape ca la examen de câte ori m-am dus acolo. Din ambele am învățat lucruri, la ambele am cunoscut oameni deosebiți. Pentru că sunt dezorganizată de fel, nu știu câte texte am scris în total. Sunt însă patru poezii și vreo opt povești. Înainte să vă minunați, trebuie să menționez că nu-s povești întregi, avem întotdeauna limită de două pagini, deci sunt fragmente. La workshop nu ne învață cum să scriem, propriu-zis, cum ar putea unii să creadă. Nu ni se predă nimic. Pentru fiecare întâlnire avem un text ca exemplu, și trebuie să scriem ceva imitând tehnica din exemplu. Apoi ne întâlnim, aducem copii ale scrierii noastre, cineva o citește cu voce tare și este dezbătută.

agenda

Ambele workshopuri au fost de nivel standard. Trebuie să faci două sau trei ca să treci la intermediar, și acolo vei fi încurajat să îți descoperi și dezvolți propria voce. Povestitorul interior. Și aici ajungem la revelațiile de care vorbeam în titlu. Discutând cu profa, data trecută, despre dificultățile pe care le-am avut în a realiza tehnica respectivă, mi-a zis că probabil deja mi-am descoperit vocea, povestitorul din mine iese la iveală. Atunci mi-am dat seama că n-am descoperit nimic, mi-au trebuit două workshopuri ca să realizez că deja știam cum vreau să scriu! Am făcut-o aici, pe blog, deși ce scriu aici nu e ficțiune. Am avut unele postări care i-au făcut pe oameni să mă întrebe dacă m-am gândit vreodată să scriu povești pentru copii (nu, la asta chiar nu mă gândisem!), respectiv o autobiografie. E cale lungă de la un blog la o poveste, sau o carte, dar pot să spun că stilul se vedea deja aici. Și uite-așa, cu nou descoperita mea voce, am mai avut și revelația următorului proiect, la care vreau să scriu mai cu spor. O să povestesc poate altă dată despre el, momentan prinde contur. A, și două dintre exerciții mi-au fost publicate pe pagina de Facebook a studioului de scris. Dacă sunteți curioși, le găsiți aici și aici.

Când o să mă organizez și le adun pe toate, poate le public pe blog spre deliciul tuturor, că de acum deja nu mai sunt timidă cu creațiile mele. Alte revelații n-am mai avut. Poate doar cea a faptului că am împlinit o anumită vârstă, pe care n-o simt a mea, de care mă bucur dar mă și minunez, că nu știu când s-a întâmplat. Dar asta e în fiecare an, în august, nu-i nimic spectaculos. A, și am aflat că îmi place foarte mult vacanța acasă. Am avut o săptămână de concediu excelentă! Am niște drumuri în plan pentru toamnă, care acușica vine, dar nu-mi pare rău că am stat acasă vara. A fost o relaxare plăcută, totul a avut parcă alt ritm, a fost ceea ce aveam nevoie. Iar la cum e vremea în Olanda, e mai bine să călătorești când aici e frig și prin alte părți nu foarte îndepărtate e încă soare!

Cum a fost în vacanțele voastre? Ceva revelații sau plictiseală?

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *