12 ani de Olanda: o retrospectivă

S-au împlinit 12 ani de când m-am mutat în Olanda. Nu aveam de gând să mai scriu bilanțul, pentru că nu s-a schimbat mare lucru de la articolul de anul trecut: Olanda după unsprezece ani. Numai că, de curând, am luat la puricat articolele vechi, pentru a schimba ceva legat de poze, și m-am pierdut în citit lucrurile scrise cu ani de zile în urmă. M-am gândit că o să vă facă plăcere și vouă o retrospectivă. Mie mi-a plăcut maxim să recitesc, să văd ce s-a schimbat și cum m-am schimbat eu în acești ani. Poate nu e la fel de evident când privești din afară, mai ales că nu am ținut pasul cu toate pe blog, dar cred că se observă, totuși, unele diferențe.

Cel mai mult îmi place să citesc articolele scrise în 2011, în primul an aici, când șocul cultural își spunea cuvântul. E interesant să mă uit înapoi și să văd cum mă minunam de lucruri care acum mi se par normale, pe care mi le-am însușit, în cea mai mare parte.

Primul an e cel mai distractiv, pentru că atunci luam contact pentru prima dată cu viața din Olanda – mai precis, viața din Amsterdam, pentru că acum am aflat ce mare diferență e dacă te muți în Amsterdam sau în restul Olandei. Articolele din următorii ani documentează viața mea pe tărâm olandez, cu bune și rele, cu schimbări și lucruri rămase la fel.

M-am distrat citind:

• Cum povesteam eu senină, pe vremea când încă nu îmi cumpărasem bicicletă și credeam că e mai practic să merg cu tramvaiul. Râd cu lacrimi acum, când fără bicicletă mă simt handicapată: Biciclete pe câmpii.

• După câteva luni, deja îmi cumpărasem o bicicletă, de copii, pentru că la dimensiunile mele nu pot să pedalez pe cele pentru adulți, și pedalam fericită: Pedalez fericită.

• Când analizam preferințele pentru prânz ale olandezilor. Locurile acelea pentru mâncat prânzul în aer liber sunt și în ziua de azi unele din locurile mele preferate când ajung în zonă: Prânzul olandez.

• Când scriam despre cât de diferit vedeam eu Amsterdamul față de oamenii care cred că e un oraș unde mergi doar pentru droguri și prostituate: Orașul pierzaniei.

• Articolul în care mă minunam că sunt în Olanda de șase luni și nu am învățat olandeza. N-aveam habar pe vremea aia că nici după 12 ani nu o să vorbesc prea bine această limbă: Cum nu am învățat olandeza.

• Întoarcerea din România după o primă vacanță mai lungă: Întoarcerea.

• Și primul contact cu doctorii olandezi. Nu s-a schimbat nimic de atunci, în acest domeniu, doar că doctorul de care mă minunam s-a dovedit a fi foarte nasol și l-am schimbat. Între timp am învățat cum să negociez cu ei și să îi conving să trateze cu seriozitate problemele mele. Nu îmi iese mereu, e o luptă nesfârșită cu medicul de familie: La doctor în Olanda.

• Începuturile văicărelilor despre vreme: Cum e vremea în Olanda.

• Strădaniile de început de a-mi face prieteni. Dacă pe atunci mi se părea greu să leg prietenii cu persoane de altă naționalitate, pot spune că, între timp, printre cele mai bune prietene se numără o turcoaică, o englezoaică și o italiancă: Prietenie, bibelou de porțelan. Nici o olandeză, încă. Și prietenele din România mi-au rămas aproape, deși mai mult virtual: Despre prieteni.

• Cum să cumperi mobilă în Olanda, sau cum am învățat să negociez: Cum să cumperi mobilă în Olanda.

• Împrietenirea cu păianjenii locali: Păianjenul și căsuța de mentă.

• Familiarizarea cu tradițiile de Anul Nou: Tradiții olandeze de anul nou.

• Bilanțul de doi ani de Olanda: Doi ani de Olanda.

• Și am trecut în 2012 și mă minunam de zăpadă și de apele înghețate: A nins și în Olanda. Nu vedem așa ceva foarte des în Olanda. Au fost ierni când nici măcar trei fulgi de zăpadă nu am avut, așa că e prilej de bucurie în continuare.

• Cum am început epopeea grădinii: Vine vara, bine-mi pare, în grădină am o floare; Ce mai face grădina mea; Grădina reloaded.

• Când mă minunam de felul în care se îmbracă olandezele! Acum, ori m-am adaptat eu, ori s-au mai schimbat ele, dar nu mai rezonez cu ceea ce am scris acolo. Bine, leggings pe sub rochie tot nu am purtat. Și, de câte ori vizitez Bucureștiul, mă simt foarte prost îmbrăcată: Moda în Olanda.

• Când m-am apucat să scriu și rețete. Făceam ochiul de elefant și cartofii cu rozmarin, rețete rămase și în repertoriul actual: Rulada ochi de elefant și Cartofi cu rozmarin și două sosuri demențiale.

• Începusem să îmi pun întrebări despre cum mă văd cei din România când vin în vizită: Imagine de expat.

• În 2013 am pățit-o rău cu deficiența de vitamina D: Ce au în comun vitamina D și bicicleta mea.

• Și cugetam despre diferențele între oameni când vine vorba de adaptare: Cugetări de expat.

• A venit și prima entorsă de la scările olandeze (a mai urmat și a doua, puțin mai târziu): Scările olandeze și o entorsă cadou.

• Bilanțul de trei ani in Olanda, când începeam să mă gândesc la o posibilă întoarcere în Ro: Trei ani de Olanda, minus trei ani de România.

• Întâmplări oarecum amuzante cu gunoiul: Poliția din Amsterdam și infractorii periculoși.

• În 2015 am început jurnalul fericirii lucrurilor mărunte, pentru că aveam nevoie să mă ancorez mai mult în prezent și să mă bucur de ceea ce era în jurul meu: Concluzii la finalul jurnalului fericirii lucrurilor mărunte.

• L-am introdus pe pisoiul Eric: Faceți cunoștința cu Eric.

• Am căzut cu bicicleta și am schimbat casa: Înainte și după vacanță.

• Am început să povestesc mai mult despre lucruri de făcut și locuri de vizitat în Olanda. Deja nu mai simțeam nevoia să povestesc prea mult despre viața de expat, pentru că mă adaptasem: Sail Amsterdam, O după-amiază în Hoorn, Neașteptatele surprize ale vieții.

• În 2016 am povestit despre cursurile de scriere creativă și pictură: Revelații și Ce am învățat de la cursul de pictură.

• Am sărbătorit Paștele de două ori, ca aproape în fiecare an de la mutarea în Olanda: Al doilea Paște pe anul ăsta.

• În 2016-2017 am trecut printr-un burnout și am scris despre, cu gândul că poate ajută pe cineva: Despre burnout.

• Am participat la festivalul Zilele Românești, unde am avut o expoziție de fotografie: Zilele românești.

• Am început seria de interviuri cu români în Olanda: interviuri: Români în Olanda: Cătălina Robu

• Tot în 2017 am trecut printr-un moment dificil și am avut de făcut o alegere grea (alegere de român plecat): Imposibilele alegeri.

• În 2018 am întâlnit-o pe Petronela Rotar, venită în Amsterdam ca să își lanseze cartea(și tot atunci am întâlnit câteva românce minunate): Întâlnire cu Petronela Rotar în Amsterdam. Am fost la prima piesă de teatru românesc în Olanda: Teatru românesc în Amsterdam.

• M-am pricopsit cu ceea ce eu numesc acum Covid18, o gripă foarte grea, care m-a lăsat cu sindromul oboselii postvirale: Sindromul oboselii postvirale. Au înghețat canalele în iarna aia, și eu am ieșit, bolnavă coaptă, să le văd: Au înghețat canalele.

• În 2019, o vacanță de vară în România, cu supradoză de nostalgie: Vacanță de vară cu supradoză de nostalgie. Una din vacanțele mele preferate.

• Și a venit marea mutare, când am lăsat Amsterdamul ca să mă mut la casa mea, în Alkmaar: Nouă ani de Olanda și o schimbare. În noua mea casă am redescoperit răsăriturile, și încă mă bucur de fiecare dată când mă trezesc destul de devreme ca să văd cerul în flăcări: Redescoperirea răsăriturilor.

• Am trecut printr-un nou proces de adaptare (la noul oraș) și am simțit că am destule informații ca să dau sfaturi de adaptare: Sfaturi pentru o adaptare lină într-o țară nouă.

• Apoi a lovit Corona și am scris despre în jurnalul de corona: Jurnal de coronavirus și Lockdown: prima săptămână.

• Am fost izolată în Alkmaar, pentru că nu mai circulam cu trenul prea mult și nu aveam prieteni în oraș, așa că am făcut multe plimbări în natură: Egmond aan Zee și Cu bicicleta pe câmpurile de lalele.

• Pentru că nu am mai mers în România o perioadă lungă, salivam la gândul mâncărurilor bune de acolo: Nostalgii culinare de vară.

• 2021 a venit cu o iarnă magică: Magia iernii în Olanda și cu o schimbare de carieră: Cuvântul anului: schimbare.

• Prima vizită în România de la începutul pandemiei: Prima vizită în România de când a început pandemia. Perioada de pandemie a fost foarte grea, și se simte în acest articol: Departe.

• Cu toate provocările anului, pandemie și schimbare de carieră, am reușit să lansez și o carte foto pe care o aveam în plan de mult timp: Am publicat o carte de fotografii!

• În 2022 am început un proiect pentru celălalt blog, Amsterdamian: aveam în plan să descopăr câte o provincie olandeză pe lună, și aveam să scriu și pe Rozmarin despre unele dintre plimbări. Am reușit să duc proiectul pe Amsterdamian timp de cinci luni, când a trebuit să pun pauză din lipsă de timp și energie. Pe acest blog am scris mult mai rar, pentru că am fost lovită de Covid, urmat de Covid de lungă durată: Primăvară, Covid, Anxietate și Două luni de absență motivată: distracție post covid. Au fost și multe lucruri bune care s-au întâmplat în 2022, printre care și cele câteva vizite în România, dar n-am apucat să scriu prea mult. Acum am revenit pe blog și încerc să fiu mai prezentă, pentru că scrisul aici e terapie curată.

Sper că v-a plăcut retrospectiva mea și să îmi fiți alături și de acum încolo!