Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 13 feb., 2020 in General, Jurnal | 4 comments

Sfaturi pentru o adaptare lină într-o țară nouă

Locuiesc în Olanda de nouă ani și în acest timp am trecut prin diverse etape ale adaptării la noua viață. Credeam că o să fie un proces de un an, doi, dar s-a dovedit mult mai lung și nu sunt sigură că se va termina vreodată. În toți acești ani, am întâlnit mulți oameni care s-au mutat aici din diverse colțuri ale lumii și am constatat că această adaptare este la fel pentru toți, până la un punct, după care intervin diferențele culturale și situațiile individuale. Există totuși niște lucruri pe care le putem face, indiferent de situație, pentru a ne asigura o adaptare mai ușoară.

Ideea articolului mi-a venit pentru că m-am mutat de curând din Amsterdam, am schimbat orașul pe care îl cunosc atât de bine cu unul nou. Ce-i drept, nu se compară schimbarea orașului cu schimbarea țării, dar efectele pot fi destul de intense. Aplic chiar în această perioadă unele dintre sfaturile de mai jos și funcționează.

Tot ceea ce recomand aici vine din experiența proprie. Sfaturile mele nu se vor potrivi tuturor, dar sper să îi ajute pe unii dintre voi. Acum să trecem la subiect, și anume recomandările mele pentru a te adapta mai ușor într-un mediu nou.

Zaanse Schans

1. Înainte să pleci, strânge informații despre locul în care te muți. Caută bloguri ale oamenilor care trăiesc acolo și vezi ce experiențe împărtășesc. Intră pe website-ul primăriei și, dacă există, website-ul oficial al orașului/satului respectiv; vezi despre ce se vorbește acolo, ce probleme se dezbat, ce evenimente au loc în cursul anului. Dacă nu știi limba, ca să le poți citi, nu e nicio problemă, există Google Translate.

2. Fii deschis la nou și curios. Indiferent dacă te-ai mutat în altă țară din proprie inițiativă sau forțat de împrejurări, acceptă noua stare a lucrurilor și încearcă să îți faci noua viață cât mai bună posibil. În loc să stai îmbufnat și să urăști localnicii, de parcă ar fi vina lor că a trebuit să pleci din țară (și poate nici ei nu te privesc cu ochi prea buni, căci sunt atâtea zone pline de rasism), încearcă să ai o experiență cât de cât interesantă, dacă nu plăcută, în timpul petrecut acolo.

3. După mutare, ia străzile la pas. Mai întâi în zona în care locuiești, apoi restul. Mersul e cel mai bun mijloc de a descoperi locul respectiv, de a vedea cum trăiesc oamenii, ce magazine există, unde sunt parcuri și locuri de joacă. Mie mersul mi se pare cel mai intim mod de a face cunoștință cu un oraș. Dacă nu ai mult timp la dispoziție pentru asta, și o plimbare la întoarcerea de la serviciu seara este suficientă. Plus că, pe lângă faptul că descoperi orașul, îți limpezești creierii. Încearcă o rută diferită de fiecare dată și privește cu atenție arhitectura, oamenii, grădinile. Notează-ți locurile care ți se par interesante, ca să poți reveni.

În cartier

4. Explorează împrejurimile. Vizitează alte orașe, sate, parcuri naționale, plaje, orice te atrage. Cu cât vezi mai mult din țara respectivă, cu atât îți va fi mai familiară.

5. Experimentează viața locală: barurile și restaurantele frecventate de localnici, mâncarea tradițională a zonei. Dacă poți să îți faci prieteni printre localnici, și mai bine: or să te introducă ei în viața de acolo.

Dans în parc

6. Fă-ți prieteni. Sunt indispensabili. Doar partenerul de viață și eventualii copii nu sunt suficienti pentru a avea o viață mulțumitoare într-un loc nou. Aici mă adresez în special femeilor, pentru că ele sunt mai des afectate de această problemă: se mută într-o altă țară cu partenerul care și-a găsit acolo un job, și, în timp ce soțul are parte de socializare la serviciu, ele își petrec ziua singure, având ca singură sursă de socializare cele câteva ore pe care le au cu partenerul după ce acesta se întoarce de la serviciu. Singurătatea este o sursă de depresie și este cel mai periculos inamic al celor care pleacă din țară.

Nu te izola!

Dincolo de fereastră

Chiar dacă ești o persoană introvertită, există soluții. Pentru a îți face noi prieteni, mai ales la o vârstă ce a depășit anii facultății, trebuie să faci un efort inițial. Prieteniile noi au nevoie de muncă. Mai ales în condițiile vieții de expat, unde nimic nu este stabil, oamenii din jur vin și pleacă. Pentru a cunoaște oameni, mergi la meet-ups, la cursuri, la ateliere de hobby; organizează ieșiri cu colegii de serviciu, ai tăi sau ai partenerului; fă un sport; caută evenimente organizate pentru români în locul respectiv și mergi acolo (de exemplu, în Olanda, Rompro organizează diverse întâlniri pe parcursul anului).

Oriunde ești există cel puțin o posibilitate de a cunoaște alți oameni – profită de ea. Și dacă nu găsești și chiar nu găsești nimic, înscrie-te măcar într-o comunitate online unde ai oameni care trec prin experiențe similare. Eu mi-am făcut prieteni la cursurile de olandeză, la serviciu, la cursul de urban foraging, la petreceri, prin intermediul blogului, la evenimentele românești gen Ziua Iei, prin intermediul social media, ca să dau doar câteva exemple.

7. Ca o continuare la sfatul precedent: nu căuta prieteni doar în rândul românilor! Când vine vorba de socializare, românii de peste hotare se împart cam în două tabere: cei care au numai prieteni români și o țin tot într-o horă și o sarma, și cei care nici nu merg la evenimentele organizate pentru români, pentru că „nu au plecat din România ca să își petreacă timpul tot cu români”. Ca în orice situație, soluția e undeva la mijloc, zic eu. Mie îmi place să am prieteni din toate naționalitățile, și ăsta e marele avantaj al Amsterdamului: întâlnești oameni veniți din cele patru zări. E fascinant să intri în contact cu atâtea culturi diferite, cu oameni care, deși provin din medii diverse, au în comun cu tine faptul că încearcă să își facă o nouă viață într-o țară străină. Îmi place și să am prieteni români, să vorbesc românește din când în când și să pot face glume pe care doar românii le înțeleg. În hore joc rar și nu mănânc sarmale – căci sunt vegetariană și pe aici nu se practică sarmalele vegetariene. Dar e frumos să ai o bucățică din România aici, să poți să mergi la un târg de mărțișoare, să vezi un teatru în limba română.

Ziua iei

8. Găsește-ți „locul tău” în orașul respectiv: o bancă din parc, o cafenea unde să îți bei cafeaua în fiecare dimineață, un cinema la care să vezi filmele preferate. Creează o rutină (sau mai multe). Îți va da senzația că aparții locului, că ești acasă. Rutina mea preferată este piața de weekend. Nimic nu-mi dă senzația că sunt acasă mai mult decât o piață cu produse locale, unde pot vorbi cu vânzătorii, de unde iau bunătăți de pus în frigider și mâncat în cursul săptămânii. Pentru tine poate fi mersul regulat la un cinema drăguț, sau mersul la un salon de cosmetică, la un biliard cu prietenii în fiecare vineri etc.

9. Nu sta în casă. Mergi la evenimente. În Olanda există tot felul de show-uri cam prin toate orașele, nu doar în Amsterdam. Și dacă nu sunt la tine în oraș, este foarte simplu să mergi cu trenul în altă parte, să vezi un concert, și să te întorci frumușel acasă înainte de 12, când se transformă caleașca în dovleac. Dacă nu vorbești limba țării respective, nu-i nimic. De exemplu, o piesă de teatru în olandeză este mai greu de urmărit, chiar și când are subtitrare, dar există spectacole în limba engleză, concerte, spectacole de dans, expoziții, muzee, piețe în aer liber. Sunt lucruri de făcut peste tot, doar să le cauți și să faci un efort să ieși din casă. Iar dacă nu ai bani pentru evenimente, caută-le pe cele care sunt gratis. De exemplu, în Amsterdam, în fiecare miercuri este concert cu intrarea gratis la Concertgebouw (la prânz, când se fac repetițiile); Bimhuis are evenimente cu intrarea liberă destul de des; există cafenele unde, pentru cinci euro sau chiar gratis, poți vedea diverse show-uri. Caută-le pe cele din zona ta și profită de ele. Dacă se organizează activități la tine în cartier, încearcă să te implici, nu e rău să îți cunoști vecinii. Sau mergi la o bătaie cu perne:

Bataie cu perne

10. Scrie într-un jurnal. Asta poate nu e pentru toată lumea, dar am constatat pe propria piele cât de mult ajută să îmi scriu gândurile, să pot să le recitesc mai târziu, pentru a vedea cum am evoluat, să mă descarc atunci când nu am cu cine vorbi (deși trebuie să recunosc că asta se întâmplă rar la mine). Acesta e și motivul pentru care unii expați încep un blog, și motivul pentru care le-am început și eu pe ale mele. Pot să zic că m-au ajutat enorm în a crea legături cu oamenii de aici și de acasă.

11. Sfatul ăsta e la mintea cocoșului, dar o să îl pun aici: păstrează legătura cu familia si prietenii din țară. În ziua de azi e foarte ușor, există social media, există diverse aplicații de text și convorbiri video. Trebuie doar să îți găsești timp pentru asta. Păstrarea legăturilor cu cei pe care i-ai „lăsat în urmă” înseamnă păstrarea legăturii cu tine însuți. Pentru că noua viață te va schimba, rolul pe care îl vei îndeplini în noua societate va fi altul, uneori foarte diferit de cel de dinainte (și asta nu e neapărat un lucru rău), e bine să păstrezi legătura cu cine ai fost înainte, pentru echilibru.

12. Dacă ai timp, fă voluntariat. Îți va da ocazia să cunoști oameni noi, să te simți util.

Cam astea ar fi sugestiile mele principale. Voi, cei care ați trecut deja prin asta, ce sfaturi aveți?

Semnatura

4 Comments

  1. Foarte frumos scris!
    …cam ceea ce gandesc si eu dar nu atat de limpede scris de-a gata…
    🙂
    Inca sunt inainte de interviu, dar s-ar putea sa reusesc si sa ajung la Haga.

    Multumesc,
    Andrei

    • Merci Andrei 🙂 Succes!

  2. Foarte fain ai zis. Acesta este si motivul pentru care si eu mi-am facut un blog.😊

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cugetări de expat | Dana rozMarin - […] ea, cu bune și rele. Sunt conștientă că nu e la fel pentru toți românii de aici; unii au…
  2. Imagine de expat | Dana rozMarin - […] și românii trăitori peste hotare nu ar mai trebui să corespundă acelui stereotip. Acum, românul plecat prin țări străine…
  3. Olanda după unsprezece ani | Dana rozMarin - […] Am văzut că zilele astea circulă multe texte despre oameni care au plecat din țară sau poveștile acestora. Cum…
  4. Provocările vieții de expat – prima parte | Dana rozMarin - […] privind în urmă, îmi dau seama cât de greu mi-a fost să trec peste anumite lucruri, să mă adaptez…

Dă-i un răspuns lui Andra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *