La mare în Olanda

La mare în Olanda nu e ca la alte mări. La mare în Olanda se merge tot timpul anului, pentru plimbări lungi pe plajele imense și pentru câte un detur pe dunele de nisip, atât de spectaculoase. Se merge iarna, înfruntând vântul rece, uneori „doar” pentru aerul sărat și clătirea ochilor cu apa infinită, alteori pentru a vedea zăpadă pe plajă. Se merge primăvara, când e câte o zi mai caldă, pentru a visa la zilele de vară. Vara, se merge la mare tot pentru plimbări, dacă nu ești călit și obișnuit cu temperaturile autohtone. Toamna se merge mai mult pe dune, pentru a admira tufele mov de erica și pentru a culege mure, și se sfârșește plimbarea pe plajă, admirând valurile.

Toată coasta olandeză de la Marea Nordului este plină de plaje, care mai de care mai superbe. Când m-am mutat în Olanda, venită din România și de la alte mări calde și albastre, ziceam și eu, ca mulți alții, că e păcat de plajele astea imense, dacă nu poți să le folosești pentru prăjit la soare și înot. Mergeam, mă plimbam, mă minunam de cei curajoși să facă baie, și îmi înmuiam tălpile în apa rece ca gheața. Mi-a luat câțiva ani să mă adaptez la climă și să merg să fac plajă la 22 de grade. În apă nu am îndrăznit să intru decât în perioadele în care timp de o săptămână aveam caniculă (30 de grade) și se mai încălzea și apa mării. Dar, încet, încet, am început să testez și apele mai reci. Acum sunt cu totul alt animal decât cel care eram când m-am mutat în Olanda: la peste 25 de grade nu mă duc la mare decât dimineața, că mi-e prea cald. Și fac baie în apa mării și când e rece. Vara asta m-am îmbăiat de câteva ori, temperatura apei fiind între 14 și 17 grade (pentru comparație, apa în care făceam baie în România era de 22-25 de grade).

Nu doar că m-am obișnuit, dar îmi face plăcere să mă scald în apa rece. Când are 14 grade nu rezist mult: intru, simt cum îmi îngheață organele interne, mă bălăcesc un pic, dar corpul nu se obișnuiește cu temperatura, tot la fel de rece pare, așa că ies după un sfert de oră. Și a doua oară nu mai intru. La temperatura asta refuză să intre în apă și localnicii; am ajuns să fiu unul dintre ciudații care fac baie când e apa rece. La 17 grade, n-am treabă, mă simt în elementul meu, intru de câte ori am chef. Este incredibil cât de mult mi s-a schimbat atitudinea față de plajă și mare în anii ăștia. Iar acum, de când cu pandemia, pe lângă faptul că nu am mai putut să plec în țări mai calde, am petrecut și mult timp la plajă, pentru că sunt foarte aproape de ea și pentru că este terapia mea pentru anxietate. Și m-am săturat să ma uit cu jind la apă și să nu intru. Cică băile cu apă rece sunt foarte sănătoase. Asta înseamnă că de acum încolo o să fiu sănatoasă tun!

Sunt norocoasă că sunt așa aproape de mare. Știu că nu e Mediterana, știu că nu e albastră, transparentă și caldă, și pentru mulți nu e tentantă, dar pentru mine marea din Olanda e specială, cu frumusețea ei rece, nordică. Cu nisipul nesfârșit, cu plaja mărginită de dune, cu aerul sărat și morile eoliene care apar uneori în zare, alteori din spatele dunelor. Prima dată când am văzut marea a fost la 14 ani, la Mamaia, și a fost un sentiment de mare emoție și mirare când am văzut întinderea de apă. Am același sentiment de fiecare dată când văd marea de oriunde, chiar dacă ultima dată am văzut-o alaltăieri, fix în același loc. Nu o să mă satur vreodată de ea, și am decis că oriunde voi locui în viitor, trebuie să fie aproape de mare, altfel o să mă sufoc.