Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 29 dec., 2013 in General, Jurnal | 6 comments

Sărbători de iarnă în România

Anul ăsta e primul în care am petrecut Crăciunul în România, de când m-am mutat din țară. O semi-vacanță care până acum a fost obositoare, dar și cu satisfacția de a întâlni oamenii dragi. O parte din ei, că e tare greu să faci timp pentru toți și să-i găsești pe toți aici de sărbători, dar mai am ceva timp până plec așa că rămâne de văzut care va fi bilanțul la final. Zic semi-vacanță pentru că nu am mai avut suficiente zile de concediu și a trebuit să lucrez, dar am avut norocul de a putea lucra de acasă săptămâna asta, de aceea am putut să fiu în România de Crăciun.

Până azi n-am apucat să văd mare lucru din București, decât seara, când am fost liberă, și un pic de parc, ieri, că prea era soare și vreme ca de vară olandeză, ca să ratez plimbarea, așa cu durere de gleznă cum a fost ea (entorsa încă mă chinuie). M-am bucurat în trecere de luminițele de sărbători care decorează orașul, am mâncat covrigi cu iaurt (o bunătate!), n-am mâncat încă merdenele, că n-am găsit deschis acolo unde știam eu că le fac bune și de acum sunt oficial în vacanță și-mi aranjez agenda cu plimbări și vizite.

Parc Tineretului

Orașul l-am regăsit aproape la fel cum îl știam, cu unele lucruri schimbate spre bine și altele în rău. Până acum cel mai mult m-au deranjat oamenii care scuipă pe stradă și multitudinea de rahați de câine (nu neapărat maidanez, că știm doar că doamnele pensionare care-și plimbă pechinezii nu se coboară la acel nivel la care ar trebui să și adune de pe urma lor), precum și faptul că se fumează peste tot și a trebuit să merg la restaurant și să mănânc înconjurată într-un val de fum, chiar și în zonele de nefumători. M-am dezobișnuit de lucrurile astea. Ce-mi place este faptul că prin unele locuri serviciile s-au schimbat în mai bine (de exemplu, taximetriștii, deși nesimțiți în continuare, au învățat să întrebe dacă te deranjează veșnica lor țigară aprinsă și să o stingă atunci când le zici), mi-au plăcut oamenii frumoși întâlniți pe stradă și cei câțiva turiști rătăciți prin oraș, făcând poze.

Mă simt ciudat de câte ori mă întorc în România, fiindcă, pentru câteva zile, mă întorc în timp și retrăiesc oarecum viața de dinainte de plecare, și parcă totul e la fel și complet diferit în același timp. Ieri, la metrou, aproape că aveam senzația că e dimineață și merg spre vechiul loc de muncă. Dar e frumos să ai două case, două locuri între care te poți plimba și găsi prieteni și locuri dragi. Mi-ar plăcea doar să pot să fac plimbarea asta mai des.

Acestea fiind zise, mă duc să mănânc o salată de boef (fară boef) făcută de mama mea și să văd pe cine sun mai întâi pe ziua de azi.

6 Comments

  1. asta cu fumatul ma termina si pe mine, e oribil, peste tot se fumeaza. n am nimic cu fumatorii, e fix treaba lor, dar eu de ce trebuie sa inghit fumurile lor? cum am zis si la mine pe blog, referitor la Grecia insa, dar e valabil si pentru Romania, nu stiu daca o sa apuc ziua cand fumatul va fi interzis in crasme.
    have fun acasa!

    • Sper să vină ziua aia și în România, cândva. În primul rând trebuie educați oamenii, ca să își dea seama fumătorul că deranjează, nu să te trateze pe tine ca nefumător ca și cum deranjezi cu fițele tale.
      Mersi!

      • educatia s a facut si la altii cu amenzi. la noi …sa avem intai lege si apoi s o aplicam.

        ps – casa noua? am crezut c am gresit blogul 😛

        • Credeam că legea există deja… Da, casă nouă, încă o amenajez 🙂

  2. Iti doresc o lista cat mai scurta la neplaceri si una bogata la amintiri.
    La multi ani! in Olanda 🙂

    • Mulțumesc, așa să fie 🙂

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cu cine mergem în România: KLM versus Tarom | Dana rozMarin - […] când m-am mutat în Olanda am vizitat România cam de câteva ori pe an. Ce-i drept, vizite foarte scurte…

Dă-i un răspuns lui Dana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *