Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 9 Iun, 2018 in General, Jurnal | 0 comments

Înapoi la normal

Vă povesteam la început de mai despre sindromul oboselii postvirale care m-a lovit din plin. A durat cam două luni jumate, dar cred că a trecut. Nu știu dacă odată trecut mai poate să revină, mi-e frică de o posibilă revenire ca de Bau-Bau. A trecut la fel de inexplicabil cum a venit. Brusc nu a fost, că simptomele au început să dispară treptat, au fost zile mai bune și mai rele, daaaar, în ultima săptămână din mai m-am trezit într-o zi fără greață și fără dureri în tot corpul, după trei luni de zile. A doua zi la fel, și atunci am considerat că sunt aproape vindecată. Am revenit la normal, cu un exces de creativitate și dorința de a face lucruri pe care le pusesem pe modul de așteptare de ceva timp. Am grijă însă în continuare să nu mă extenuez, ieșirile în oraș sunt numărate, socializarea se face cu limite. Problema recentă este căldura, care nu mă lasă să dorm. La căldură se adaugă niște vecini nesimțiti care urlă și fumează pe balcon până târziu în noapte. Toată grădina răsună de glasurile lor cristaline și toată casa mea miroase a tutun. Dar oboseala de la nesomn este ceva complet diferit de oboseala postvirală, e un mic copil (aproape) inofensiv. 

Ce am mai făcut în timpul în care n-am mai scris aici? Păi, am scris prin alte părți. Am început o serie de interviuri pe Amsterdamian, interviuri care vor fi despre oameni și pasiuni. Până acum am publicat un interviu, iar alte patru sunt în lucru. Am făcut câteva sesiuni foto și m-am distrat de minune (dacă sunteți interesați de o sesiune pentru voi, contactați-mă). Am mers la evenimente mișto, am întâlnit oameni speciali și am avut prietene în vizită. Am fost în Norvegia un weekend lung — un vis împlinit. Am văzut doar o bucățică din această țară și am în continuare planuri de vizită pentru restul. M-am bucurat de fiecare moment de energie și am ales cu mult mai multă grijă cui sau cărui lucru îl dedic. 

Geirangerfjord

Am început să fac meditație și încerc să o fac zilnic, mă ajută foarte mult să îmi limpezesc creierul și să îmi țin gândurile în frâu. Mi-am instalat o aplicație pe telefon de care sunt super mulțumită, se numește Calm și este minunată, o recomand dacă vă tentează (trebuie plătit un abonament, dar sunt cei mai bine investiți 30 de euro din ultima vreme). O folosesc și ca fundal sonor și până și pisoiul Eric se relaxează maxim când aude clipocitul apei și sunetul de păsărele. Ca să nu mai zic că meditează și el cu mine, de fiecare dată vine și se așează lângă mine cât durează toată treaba. Apoi se culcă. Și eu am adormit o dată în timpul meditației, probabil de prea multă relaxare 🙂

Mi se pare că am trăit luna asta cât pentru toată iarna în care am hibernat. Știu că pentru cei din jurul meu schimbările prin care am trecut în ultimele luni nu sunt evidente și nu sunt înțelese, dar e ok. Important e că a trecut și că eu am învățat câteva lecții care îmi vor fi de folos. Am impresia că aveam nevoie de această perioadă ca să îmi fac un pic ordine în viață. Sper să ne auzim mai des pe aici, acum că viața revine, încet-încet, la normal. Încă nu mi-am planificat alte vacanțe, dar sigur îmi iau o săptămână pe care să o petrec acasă, fără avioane și fără bagaje. Cel mult cu vreun tren sau vreo barcă, în zonă. Public mai des câte ceva pe pagina de Facebook, vă invit să mă urmăriți dacă vreți să vedeți ce mai fac când nu scriu pe blog. 

Acum mă duc să mă pregătesc că e ziua grădinilor deschise în West și vreau să le văd.

 

Share!Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on PinterestShare on TumblrShare on Google+Share on RedditShare on LinkedInShare on StumbleUpon

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *