Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 4 sept., 2018 in General, Jurnal | 0 comments

Gânduri de toamnă

Știați că e aproape toamnă? De fapt, e deja toamnă după regulile românești, dar nu și după cele olandeze (calendarul astronomic, adică). Gata cu distracția, de acum începem să ne răcorim! De fapt, nu chiar. Deocamdată mai avem zile însorite, cu 20 de grade, nu mă plâng. Am ajuns acasă plouată bine doar într-o zi. Și nici n-a fost foarte rece.

S-a terminat și perioada de care mă văitam în articolul precedent, aceea a relațiilor interumane eșuate, slavă zeilor, planetelor care s-au mutat în poziții favorabile și a altor fenomene care au influențat-o și care s-au hotărât să ia o pauză 😛 Au urmat interacțiuni foarte plăcute și s-au întâmplat o grămadă de chestii mișto de atunci încoace. Poate că uneori e suficient să te plângi și faci lucrurile să se schimbe. Îmi place că diminețile au început să fie uneori cețoase, că soarele arde la prânz dar nu și seara, că frunzele au început să cadă. Aștept curioasă să văd când va fi orașul galben. De obicei se întâmplă în octombrie, dar anul ăsta, pentru că a fost foarte cald și secetos, s-au cam îngălbenit unele frunze de prin august. 

Amsterdam toamna

Oboseala mea postvirală nu și-a mai arătat colții în ultimele săptămâni. Poate că doctorița chiar știa ce spune când zicea că prin septembrie o să îmi treacă. Rămâne de văzut. Am fost foarte ocupată și la serviciu și în afara lui, cu toate activitățile mele extra, și am avut energie din belșug pentru toate. E bine să te simți din nou om. Măcar acum, până nu vine noiembrie și începem cu zilele gri și depresiile de toamnă-iarnă. Sau poate anul ăsta le sărim?

Am două vacanțe care mă așteaptă, una în România și una în Franța, le aștept pe amândouă cu nerăbdare, sper să fie însorite. Și am impresia că trece timpul repede-repede, aproape că-mi vine să scot globurile de pom de la cutie! Aș vrea să scriu mai des aici, dar nu e timp destul. Sunt mulțumită însă că am reușit să scriu la poveștile și poeziile mele, chiar dacă nu atât de mult cât mi-ar fi plăcut. Până ies la pensie am cartea gata. Poate în curând mai împărtășesc părți din ele și cu voi. Sau poate le țin bine ascunse, încă nu m-am hotărât. 

Pe la voi ce mai e?

Semnatura

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *