Vacanță acasă – episodul 2

Cred că voi face o tradiție din a lua câte o săptămână de vacanță în care să nu plec nicăieri, în fiecare an. Anul trecut am făcut asta pentru prima dată și a fost un succes, așa că am repetat. Din nou, succes. N-a mai fost vacanța la fel de leneșă precum cea de anul trecut. De data asta am umblat mai mult, am vizitat câteva locuri din Olanda, am vizitat muzee, am făcut brunch-uri cu prietenii. Vremea nu a ținut foarte mult cu mine, au fost multe zile cu vântoase sau gri, dar m-am descurcat, și a fost și soare, din când în când. Singura problemă – că n-a fost mai lungă vacanța. Atât de bine a fost să mă trezesc fără alarmă, să nu am planuri sau să mă simt forțată să vizitez ceva, să nu trebuiască să alerg după avioane, hoteluri etc. Am terminat de citit o carte foarte frumoasă, despre care poate vă voi povesti mai pe îndelete cândva: The Lonely City, de Olivia Laing. 

Am vizitat Haarlem, care e la doi pași de Amsterdam și îmi place foarte mult. După ce, cu o zi înainte, făcusem o vizită prin centrul Amsterdamului și mă enervasem la culme cu hoardele de turiști, a fost o plăcere să merg în Haarlem, unde doar vreo doi-trei rătăciți (și cu mine patru) făceau poze. Era liniște și pace, atmosferă tipică de orășel olandez drăguț, relaxat, cu localnici ieșiți la o cafea sau la prânz. Am hotărât că dacă va trebui să mă mut din casa în care stau acum, mă mut în Haarlem. 

Am mai vizitat Utrecht și Rotterdam. Utrecht este preferatul meu, cred, din toate orașele olandeze văzute până acum (în afară de Amsterdam, evident). Este plin de viață, este frumos și primitor. Ce-mi place mult de tot este că are canalele în alt stil: sunt mult mai joase decât nivelul străzii, și poți coborî pe scări ca să te plimbi pe marginea lor sau ca să stai la o terasă. Probabil că localnicii sunt obișnuiți cu asta, dar mie mi se pare ceva minunat! 

Rotterdam, la polul opus: oraș mare, cu trafic intens, blocuri, arhitectura modernă sau în stil industrial. A fost prima dată când am ajuns să vizitez acest oraș, în șapte ani de Olanda. Nu m-a atras. Este un oraș interesant, care a fost distrus în război și reconstruit. Are și o parte veche, pe care nu am apucat să o văd acum. Fiind mare, are zone diverse, fiecare în stilul ei, și unele mi-au plăcut mai mult decât altele. O să mă mai duc, pentru că mai am de vizitat. Toată lumea îmi zice că trebuie să îl văd de mai multe ori ca să înceapă să îmi placă. Este posibil. Cred că o vizită nu este de ajuns pentru a cunoaște acest oraș, pentru a-i descoperi personalitatea. Vom vedea. Oricum, fiecare cu gusturile lui, nu e obligatoriu să ne placă tuturor aceleași locuri.

Eric a fost foarte fericit în săptămâna asta, pentru că am petrecut mult timp cu el. M-a și lăsat să dorm dimineața până târziu (de obicei între 7.30 și 8.00 îmi dă trezirea), m-a ajutat la grădinărit pe balcon și m-a supravegheat cu atenție de pe noul stâlp de observație.

Ar mai fi mers vreo două săptămâni de stat acasă, dar de unde atâtea zile libere! Aștept cu nerăbdare vacanța de Crăciun 🙂