O după-amiază în Hoorn

Pentru că sunt în vacanță săptămâna asta, sunt plină de energie și mă trezesc la 7-8 dimineața fără alarmă. Sigur, pisoiul ajută și el, spărgând liniștea dimineții cu trilurile matinale. Și dacă tot am așa mult timp la dispoziție iar vremea e chiar bună în unele zile, am hotărât să vizitez câte ceva prin jur, prin Olanda. Așa am ajuns la Hoorn, un pic mai la nord de Amsterdam, un loc pe care vroiam să îl vizitez de mult.

Cu Intercity-ul ajungi acolo în juma’ de oră.  Asta e bine când locuiești într-o țară mică și cu trenuri bune: ajungi relativ repede în orice punct. Hoorn (se pronunță huurăn sau ceva de genul) e un orășel port, cochet, ca mai orice orășel olandez. În câteva ore îl străbați pe jos, dar dacă ai poftă să vizitezi și muzee sau să faci shopping, se poate petrece o zi acolo.

De la gară am ajuns în centru destul de repede, și m-am învârtit un pic pe străduțe. Era liniște și pace, în principal doar localnici și vreo câțiva cu gura căscată, ca mine, pozând în stânga și-n dreapta. Nu știu dacă se aglomerează vreodată cu turiști, poate am avut eu noroc că am mers lunea. E o localitate mică, unii localnici te salută pe stradă. Mi s-au părut oameni prietenoși, zâmbitori. Cum altfel să fie oamenii care își decorează clădirile cu unicorni?

Abia așteptam să ajung în port, în orice oraș care are apă eu sunt invariabil atrasă de acea parte a orașului. Am trecut pe lângă Hoofdtoren, turnul din port și am mers mai departe pe dig. În capăt m-am oprit pe-o bancă, să fac puțină plajă. Erau 10-12 grade și mi-a fost foarte cald în geaca mea de iarnă (ce-o fi fost în capul meu de m-am îmbrăcat cu ea?). Era destul de pustiu pe acolo, doar câțiva oameni care meștereau ceva pe la bărci, și vreo 6-7 turiști, majoritatea olandezi.

Foarte relaxantă atmosfera, să tot pierzi vremea pe acolo.

Am mers apoi în piața centrală, unde ochisem o terasă așezată în soare: d’Oude Waegh. Am stat acolo și-am băut o cafea, apoi am pornit către faleza din vest.

Am găsit și o plajă mică, de unde nu m-am putut abține să nu adun câteva scoici (am acasă o colecție destul de mare de scoici și mă chinui cu greu să nu o cresc foarte mult).

Clădirea asta care pare din alt oraș este sală de spectacole.

La întoarcere m-a așteptat un apus frumos în Amsterdam și canapeaua ca să zac puțin și să mai văd un episod din Sherlock. Cam asta a fost ziua mea de ieri. Să vedem ce mai aduce săptămâna 🙂