Cum e vremea în Olanda

Asta am căutat eu pe net înainte să vin aici, dar nu am găsit niciun răspuns coerent. Am găsit temperaturile medii ale fiecărei luni, am găsit niște poze care făceau dovada că și aici există patru anotimpuri, așa cum mă așteptam, am găsit povestiri complet diferite… hmmm, în cele din urmă am rămas nelămurită. După ce am petrecut aici patru anotimpuri, aș fi tentată să zic că acum știu cum e vremea în Olanda. Dar ți-ai găsit!

Cică anul ăsta niciunul dintre anotimpuri nu a fost „așa cum e în mod normal”. Cum o fi dom’le în mod normal? O ști cineva?! Concluzia mea finală este că vremea în această țară este ca un copil olandez: este așa cum are ea chef, când are ea chef, se poate răzgândi oricând și poate face ce vrea ea și nimeni nu se supără, chiar dacă udă și canapeaua (lucru care se poate întâmpla la propriu, dacă locuiești la ultimul etaj iar acoperișul nu e prea bine izolat).

Așa că nu mă înjurați dacă în aproape fiecare postare menționez cum a fost vremea: aici chiar are un impact major asupra fiecărei zile.

Starea mea de bine (sau rău) depinde de cât de mulți nori sunt, cât de închiși la culoare și, mai ales, cât de jos au coborât și pentru câtă vreme. Când eram în România verificam vremea o dată pe săptămână, să văd dacă se anunță vreo schimbare majoră. Nu prea mă interesa, de fapt; dacă era vară și se anunța super furtună, știam oricum că nu e nevoie să scot geaca din șifonierul cu lucruri „de toamnă – iarnă”, căci nu era vreo șansă să scadă temperatura cu 10 grade.

Aici m-am aliniat la obiceiul general de a verifica weer.nl cel puțin o dată pe zi, pentru că e foarte important să vezi prognoza pentru următoarele patru ore. Nu că aș pleca vreodată de acasă fără geacă (dar măcar umbrela pot să nu o mai car, dacă prognoza nu anunță ploaie). Aici nu mai există șifonier cu haine împărțite pe anotimpuri; am doar câteva pulovere foarte groase puse mai în spate, în rest, toate hainele sunt pentru toate anotimpurile: am purtat sandale în aprilie, de Paște și cizme și căciulă în iunie. Acum, la finalul lui septembrie, am trecut iar la sandale și rochițe de vară. Poți avea două anotimpuri în aceeași zi, fără a fi ceva ciudat. Paranteză legată de haine: am observat că lumea pe aici s-a adaptat și poartă sandale cu geacă, rochii de vară cu cizme și orice fel de combinație posibilă, că doar trebuie să folosim toate hainele din dotare, chiar dacă nu e sezonul lor. Dar despre gusturile vestimentare ale localnicilor, cu altă ocazie.

Revenind la fenomenele climatice, partea bună este că nu te plictisești niciodată. Când începe vara nu poți să te culci pe-o ureche și să știi că trei luni ai să te vaiți că te-ai săturat de caniculă și să păstrezi pentru iarnă textele gen „frate, iar ne-a luat pe nepregătite”. În Olanda ești luat tot timpul pe nepregătite. Face parte din farmecul astei țări, sau din dezavantajele ei, depinde din ce parte vrei s-o privești.

Cică de trei ani încoace iernile au început să fie mai „grele”, a fost zăpadă vreo săptămână în Amsterdam, lucru nu foarte obișnuit. Iar vara asta teribil de rece pentru a se mai putea numi vară, nu este ceva normal; se pare că n-ar ploua așa mult de obicei și că ar fi mai cald. Vreau să îi cred pentru că nu vreau să îmi imaginez toate verile de acum încolo așa urâte. A! Era să uit să menționez celebrele vântoase olandeze, cele care te dărâmă de pe bicicletă și pentru care m-am dotat cu diverse căciuli, șepci, eșarfe. Încă nu am găsit căciula supremă (basca mea din păr de oaie, pentru cunoscători), pentru la iarnă, pentru că anul ăsta nu o să mai fiu nepregătită, ci voi găsi cea mai groasă căciulă cu urechi! Poate iarna mă va lua pe nepregătite și va fi așa caldă că n-o să am nevoie de căciulă 🙂

Ehhh, visez și eu…