Vacanță acasă

Săptămâna asta am vacanță. Am vrut o vacanță în care să nu plec în alte țări, să nu umblu prin aeroporturi și gări, am vrut să mă odihnesc la mine acasă. O săptămână nu e mult, dar e totuși o pauză bună. E bine să te trezești dimineața fără alarmă, fără planuri. Am dormit până târziu, am umblat prin oraș, am citit și am scris. Ieri m-am dus la plajă, la Zandvoort.

Vremea, nu tocmai de plajă, după standarde internaționale. După standarde olandeze, numa’ bună! Erau 23 de grade și semi-înnorat când am ajuns, dar s-a mai schimbat pe parcurs. Nu era aglomerat, dar era ceva lume pe plajă. Nisipul cald, soarele nu foarte arzător, briza ușoară. Mirosea a mare și a lotiune de plajă. Am stat toată ziua acolo, am făcut și baie, prima mea baie în marea Nordului. A se consemna în calendar această zi istorică! Apa cam rece, dar suportabilă – a fost cald toată săptămâna trecută, să mai încălzit și ea. Culoarea e cea mai urâtă culoare de apă de mare pe care am văzut-o până acum: e maro. Dar ce mai contează, nisipul e fin pe fundul mării și se poate înota la fel de bine ca în alte mări. Când am plecat, începuse deja fluxul și marea înainta și era ora aia la care lumina e demențială și totul sclipește în auriu. Cu greu m-am convins să plec.

Din păcate am subestimat soarele și nu m-am mai dat cu cremă de protecție după bălăceală, așa că am niște părți de pe spate cam arse. Nu ustură, ceea ce e bine, dar mi-e milă de piele. Azi clar nu mai e vreme de plajă, dar o să ies la plimbare, prin zone ale orașului pe unde nu ajung prea des și de care mi-e dor. Aș putea fără probleme să lungesc această vacanță chiar și o lună și nu m-aș plictisi. Acum mă voi mobiliza să termin textul pentru întâlnirea de diseară cu scriitorii, apoi ies la aer. Ce viață!