Un răsărit de iarnă

Sunt trează de la cinci. Cred că luna de zilele astea e de vină, am dormit foarte prost ultimele două nopți. Azi m-am trezit și am văzut-o, fix deasupra balconului, mare și foarte strălucitoare. Niște vecini, de partea cealaltă a casei, încă petreceau, erau în faza în care toată lumea e beată și face karaoke. Cântau de mama focului, cu geamurile deschise – cum altfel. N-am mai putut să adorm. M-am uitat un pic (adică vreo oră) la vlogurile Jonnei Jinton, și mi-a făcut poftă să ies să fac niște poze. Așa că pe la 8 eram afară, aproape singură pe străzi. Era atât de liniște, se auzeau doar păsările, în principal pescăruși, și valurile făcute pe canale de rațele care porniseră în recunoaștere. N-a fost un răsărit spectaculos, am fost un pic dezamăgită, dar a fost drăguț oricum. Erau -5 grade C, dar nu mi s-a părut frig. M-a bătut vântul atât de mult în țara asta, că atunci când nu bate, mi se pare deja cald, chiar dacă temperatura e pe minus. 

Am pus ieri o poză pe Fb, bucuroasă de soare, și are câteva comentarii de la oameni care se vaită de frig. Prefer de o mie de ori să fie minus X grade, atâta timp cât e soare. Nimic nu detest mai mult decât zilele gri, ploioase, când aș vrea să mă transform în urs și să intru în hibernare. Dacă e soare, mă îmbrac și ies afară, poate stau și la o terasă. M-am olandizat de tot 🙂 

Soarele de zilele astea mi-a amintit că mai avem doar jumătate de iarnă, și ce bucurie a fost pe capul meu! O să treacă repede, mai ales că în februarie am și o vacanță la soare, în Malaga. Cu gândul la ghiocei, cred că o să bag un somn de prânz, ca să îmi fac norma și să fiu în formă.

La noapte e eclipsă de lună, să vedem dacă mă trezesc iar să urlu la lună sau dorm buștean, după aventura de azi.