Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 26 mart., 2016 in General, Jurnal | 0 comments

Prima vacanță de Paște

Anul ăsta voi sărbători Paștele de două ori. De ce nu? Doar nu o să stau cu mâinile în sân în timp ce toată lumea în jurul meu vopsește ouă, decorează casa cu lalele și merge la brunch! Plus că o să am un weekend lung, patru zile libere deja înseamnă vacanță.

Oua de Paste

Am început bine. Ieri dimineață i-am dat lui Eric cu soluție de purici, pe care i-am pus-o pe ceafă. A reușit să ajungă la ea și să lingă, apoi i s-a făcut rău și a început să vomite. A trebuit să-l spăl, să-l usuc și între timp și-a mai revenit dar toată ziua a fost supărat.

Am încercat să am un prânz relaxant, de fapt chiar am reușit, și am făcut și puțin shopping frustrant pe ploaie, dar mi-am luat o bluză. Să nu zic că nu m-am înnoit de Paște.

Aseară, pe la zece seara mi s-a stricat robinetul de la bucătărie, în timp ce apa curgea la capacitate maximă. Panică, pumni dați în robinet fără nici un efect. Căutat un robinet de închis apa, robinet imposibil de găsit. Sfârșitul lumii. Aproape la fel ca acum un an când m-am încuiat afară din casă. Aproape. Noroc că nu am probleme cu țevile și nu se înfundă chiuveta, că altfel făceam piscină și mă distram toată seara în costum de baie.

După ce am vorbit cu un prieten și m-am mai calmat, am aflat că robinetul de închis apa poate fi undeva în afara apartamentului. Și chiar acolo era. Am oprit apa, am realizat că s-a oprit în toată casa. După aceea am sunat la niște oameni drăguți care oferă asistență non stop, și am aflat că vor veni azi între 8 și 12 să repare cumva, pentru o sumă cu care mi-aș fi cumpărat un bilet de avion. Mi-a zis tipa de la centrală că ar putea să trimită pe cineva chiar atunci, dar costă mai mult, și, având în vedere că nu e chiar urgență, îmi recomandă să aștept. Olandezi practici.

Am primit și sfaturi despre cum să supraviețuiesc situației de urgență. Pe care le-am si urmat. Am pornit iar apa, am umplut tot ce puteam umple cu apă, apoi am oprit-o iar și m-am pregătit pentru o noapte fără apă curentă. O idee bună ar fi fost să mă culc devreme, dar am băut două cafele ieri, așa că nu mi se lipeau genele una de alta nici când clipeam. Și mi-era o seteee!

Ei și ce, asta a fost doar prima zi. Plus jumătate din a doua. Mai am încă două zile jumate să fac ceva frumos în această vacanță. Dar mai am chef? Asta-i întrebarea.

0 Comments

Trackbacks/Pingbacks

  1. Bucurii de primăvară: sindromul oboselii postvirale | Dana rozMarin - […] să o iau mai încet și că dacă mă forțez să fiu activă îmi fac singură rău. După vacanța…

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *