Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 8 iul., 2015 in General, Jurnal | 6 comments

Înainte și după vacanță

Am revenit. Mă mâncau degetele să scriu ceva, dar n-am mai avut forțe. Luna iunie a fost plină cu de toate. Punctul central a fost vacanța, despre care o să mă apuc curând să povestesc, înainte să uit ce-am făcut pe acolo. Dar și momentele de dinainte și de după ea sunt demne de consemnat.

Cu vreo cinci zile înainte de plecarea în vacanță am avut accident cu bicicleta. Accident e mult spus: am căzut, din vina mea, și m-am lovit la cap/față. Din fericire nu mi-am spart dinți, bărbie sau altceva, nu mi-am rupt nimic. Am avut însă jumătate de față umflată, cu julituri și cu un ochi vânăt, de boxer care-a încasat-o (ochiul vânăt din cauza ramei ochelarilor, care a vrut să se facă una cu fața). Am ajuns la urgențe, mi-au făcut radiografie și mi-au lipit arcada (tot de la ochelari și asta). Am stat două zile cu amestecul de legume mexicane din congelator pe față, care mai atenua durerea și umflătura. Am aflat, cu această ocazie, că o lovitură la cap poate avea ca efecte oboseală mare care ține până la două săptămâni, precum și amețeală, grețuri. Mda. M-am aranjat bine înainte de vacanță. Anul trecut, tot în iunie și tot înainte de vacanță, am făcut entorsă, de am plecat în cârje în România. La anu’ să-mi amintiți să nu mai planific plecări în iunie!

Am luat în considerare și anularea vacanței, însă legumele mexicane și-au făcut datoria, o tanti mi-a reparat cât de cât ochelarii, iar gelul și tabletele cu arnică de la farmacie mi-au redus foarte mult vânătăile. Așa că am plecat, arătând un pic a victimă a violenței domestice, de una singură în Italia 😀

Și foarte bine am făcut, pentru că a fost o experiență tare frumoasă. Am stat o săptămână în Puglia, am umblat prin câteva orașe, nu atât de mult cum planificasem, parțial din cauza oboselii și grețurilor de după accident, dar și din cauza unor linii de autobuz care s-au dovedit inexistente (în afara sezonului).

Când m-am întors, am început direct împachetarea și mutarea. Am trecute de la asta:

Torre Lapillo

la asta:

Pisoi la cutie

Nu-i foarte rău, știu, că îmi fusese dor de pisoi și abia așteptam să schimb casa!

Știam de la începutul lunii că la întoarcerea din vacanță o să mă mut, așa că am început să mă pregătesc, am luat cutii pentru împachetat, dar n-am mai apucat să fac nimic înainte de plecare, din cauza accidentului. Am avut câteva zile de muncă susținută, dar am reușit! Acum sunt în sfârșit instalată în noua casă, nu mai văd în jur nici picior de cutie de carton și toate mobilele au fost asamblate. Aproape toate lucrurile sunt la locul lor, încep să intru în rutină. Am mai mult spațiu, mă simt tare bine aici, la fel și pisoiul. Acum îmi dau seama că despre el nu v-am povestit niciodată, îmi voi lua revanșa curând, după ce termin cu pozele și poveștile din Italia!

6 Comments

  1. Deja s curioasa ce o sa ti mai rupi data viitoare :-p Serios vorbind, bine ca n a fost mai grav si s a rezolvat relativ repede. Ai avut o luna plina 🙂 Sa fii fericita in noua casa!
    Ps. Mi a placut Monopoli, din ce am vazut pe fb

    • Musca-ti limba 😀
      Monopoli cred ca a fost cel mai frumos, din ce-am vizitat. As fi stat pe acolo vreo doua zile 🙂

  2. vai și iar vai, halal accident! uite de aia nu mă urc eu pe bicicletă!
    crezi că e luna iunie de vină sau ideea că se apropie vacanța? (oboseala de peste an?)
    trăiască legumele mexicane! eu am la frigider comprese din gel dar și punga de mazăre are dublu rol când mă mai lovesc de vreo mobilă.

    • Eh, se mai intampla si accidente; eu continui sa merg cu bicla, nici nu ma gandesc cum ar fi fara! Sper ca accidentele in luna iunie sa fie numai niste coincidente nefericite 😀 E o idee buna sa ai comprese in frigider, chiar ma gandeam sa ma ocup de o trusa de prim ajutor, ca nu am nimic prin casa…

      • Nu-mi imaginez viața la voi fără două roți. La Roma e contrariul: ești un erou dacă urci pe bicicletă. Din cauza traficului și a căldurii. Plus că pista care trece pe lângă cartierul meu e lângă două tabere de oameni fără adăpost și din când în când apar știri cu atacuri și biciclete furate de la cei care trec pe acolo.

        • Da, ăsta-i unul din lucrurile care îmi plac mult la viața în Olanda. Din păcate ești erou dacă mergi pe bicicletă în multe alte orașe…

Trackbacks/Pingbacks

  1. În căutarea soarelui: Puglia, Italia. Încep cu Bari – orașul care nu prea mi-a plăcut | Dana rozMarin - […] cum spuneam în postarea anterioară, anul ăsta am fost la căutat de soare prin Italia. O vacanță de-o săptămână,…

Dă-i un răspuns lui Mihaela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *