Înainte și după vacanță

Am revenit. Mă mâncau degetele să scriu ceva, dar n-am mai avut forțe. Luna iunie a fost plină cu de toate. Punctul central a fost vacanța, despre care o să mă apuc curând să povestesc, înainte să uit ce-am făcut pe acolo. Dar și momentele de dinainte și de după ea sunt demne de consemnat.

Cu vreo cinci zile înainte de plecarea în vacanță am avut accident cu bicicleta. Accident e mult spus: am căzut, din vina mea, și m-am lovit la cap/față. Din fericire nu mi-am spart dinți, bărbie sau altceva, nu mi-am rupt nimic. Am avut însă jumătate de față umflată, cu julituri și cu un ochi vânăt, de boxer care-a încasat-o (ochiul vânăt din cauza ramei ochelarilor, care a vrut să se facă una cu fața). Am ajuns la urgențe, mi-au făcut radiografie și mi-au lipit arcada (tot de la ochelari și asta). Am stat două zile cu amestecul de legume mexicane din congelator pe față, care mai atenua durerea și umflătura. Am aflat, cu această ocazie, că o lovitură la cap poate avea ca efecte oboseală mare care ține până la două săptămâni, precum și amețeală, grețuri. Mda. M-am aranjat bine înainte de vacanță. Anul trecut, tot în iunie și tot înainte de vacanță, am făcut entorsă, de am plecat în cârje în România. La anu’ să-mi amintiți să nu mai planific plecări în iunie!

Am luat în considerare și anularea vacanței, însă legumele mexicane și-au făcut datoria, o tanti mi-a reparat cât de cât ochelarii, iar gelul și tabletele cu arnică de la farmacie mi-au redus foarte mult vânătăile. Așa că am plecat, arătând un pic a victimă a violenței domestice, de una singură în Italia 😀

Și foarte bine am făcut, pentru că a fost o experiență tare frumoasă. Am stat o săptămână în Puglia, am umblat prin câteva orașe, nu atât de mult cum planificasem, parțial din cauza oboselii și grețurilor de după accident, dar și din cauza unor linii de autobuz care s-au dovedit inexistente (în afara sezonului).

Când m-am întors, am început direct împachetarea și mutarea. Am trecute de la asta:

la asta:

Nu-i foarte rău, știu, că îmi fusese dor de pisoi și abia așteptam să schimb casa!

Știam de la începutul lunii că la întoarcerea din vacanță o să mă mut, așa că am început să mă pregătesc, am luat cutii pentru împachetat, dar n-am mai apucat să fac nimic înainte de plecare, din cauza accidentului. Am avut câteva zile de muncă susținută, dar am reușit! Acum sunt în sfârșit instalată în noua casă, nu mai văd în jur nici picior de cutie de carton și toate mobilele au fost asamblate. Aproape toate lucrurile sunt la locul lor, încep să intru în rutină. Am mai mult spațiu, mă simt tare bine aici, la fel și pisoiul. Acum îmi dau seama că despre el nu v-am povestit niciodată, îmi voi lua revanșa curând, după ce termin cu pozele și poveștile din Italia!