Ho, ho, ho, Merry Christmas!

Momentul mult așteptat al anului, cel mai plin de bucurie și pace sufletească, a sosit. Cum stați cu spiritul Crăciunului? V-a învăluit? Așa m-a întrebat o prietenă recent și tare m-a amuzat. Sper că aceia care așteptau momentul cu nerăbdare reușesc să evite zilele astea supermarketurile, ca să nu fie călcați în picioare și sper că la mesele în familie n-or să supere nicio rudă și n-or să aibă parte de nicio tradițională ceartă. 

Pe mine nu m-a găsit spiritul Crăciunului nici anul ăsta, dar nu-i bai, că mă descurc de minune fără el. Nu îmi place nebunia care se creează în ajunul sărbătorilor, nu îmi place disperata alergare după cadouri, munca în exces de la serviciu, presiunea care se pune pe oameni ca să cumpere/mănânce/ petreacă/ doneze/ iubească/fie mai buni. De câțiva ani îmi petrec sărbătorile într-un mod cât mai liniștit posibil. Până la urmă, Crăciunul este ceea ce își dorește fiecare, mai ales pentru cei care nu-s religioși. Nu că pe ceilalți i-aș fi văzut înghesuindu-se pe la biserică, mai degrabă pe la magazine. Dar să nu judecăm, zic 😀 La sfârșitul lui decembrie sunt mereu epuizată și tot ce-mi doresc e relaxare și liniște. Nu călătorii cu avionul, nu mese îmbelșugate sau Secret Santa. Spre disperarea familiei, care uită brusc că mi-am folosit jumătate din zilele de concediu ca să o vizitez în cursul anului, și se plânge că nu sunt acasă de Crăciun. Puteți să-mi ziceți Grinch, dar nu înțeleg de ce timpul petrecut cu familia în restul anului are mai puțină importanță decât cel petrecut de sărbători?  

Cum m-am pregătit de sărbători? Am gătit planta care a mai fost folosită și în trecut pe post de brad, am pus câteva luminițe prin casă, am preparat cadouri. Da, le-am preparat. Am făcut creme de corp, sare de baie cu trandafiri și scorțisoară și alte chestii pe care nu le pot numi aici pentru că încă nu le-am dăruit și vreau să fie surprize. 

Uneori mai vizitez piețe de Crăciun, și anul acesta am avut parte de ceva special. În Olanda se organizează, în câteva orașe și sate, petreceri de iarnă, cum ar fi Festivalul Dickens în Deventer, sau Midwinterfeest în Graft-De Rijp. Am tot vrut să ajung la Deventer, dar nu s-a nimerit, însă am fost la De Rijp (un sat foarte frumos, mai la nord de Amsterdam, unde au avut loc și Zilele Românești acum un an). Am înfruntat un frig de crăpau pietrele (minus zece grade real feel), un vânt care trecea prin oase, dar a meritat. Tot centrul satului este decorat pentru sărbătoare, cu decorațiuni de Crăciun dar și plase de pescuit, balene, antichități și rufe întinse la uscat (care de fapt sunt haine vechi și deloc ude). Arată un pic ca și cum ai fi călătorit în timp; ideea este să se sarbătorească istoria satului. Oamenii se îmbracă în costume din secolul 19 și e o mare veselie pe străzi. De ce balene, poate vă întrebați? Pentru că De Rijp a fost un sat de pescari, înainte să fie secate lacurile care le asigurau ieșirea la mare. Pe lângă pescuitul heringului cel de toate zilele, erau și vânători de balene.

Mi-a plăcut mult această sărbătoare, cred că o să devină o tradiție de iarnă pentru mine. Am băut vin fiert care se împărțea gratis sau contra unei donații, pe străzi, am intrat în casele oamenilor pentru concerte, mi-am amintit un pic de copilărie, când mergeam cu colindul. De cumpărat n-am cumpărat nimic, deși erau multe lucruri foarte drăguțe și tentante la târg și în magazine. Pe la șapte, magazinele și tarabele au închis și lumea a mers la bar sau la concertul de la biserică – care nu a fost unul religios, ci diverse melodii pop și vreo două colinde. Am ajuns la acest concert pentru că unul dintre prieteni a cântat în cor. De fapt, acesta a fost motivul pentru care am ajuns în De Rijp. 

Zilele care urmează or să fie dedicate odihnei și întâlnirilor cu prietenii. Sper să ajung să văd și festivalul luminilor, și cam atât. Că nu-s decât 3 zile libere, unii mai și muncesc între Crăciun și Revelion. Și după aia vine 2019 și ne putem pregăti deja de Crăciunul următor.
Până atunci, vă doresc să aveți sărbători așa cum vi le doriți!