Faceți cunoștință cu Eric van Taz
De multă vreme vroiam să vi-l prezint pe domnul Eric, frumosul meu motan portocaliu, care îmi aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată când ajung acasă. Uite că i-a venit rândul, în sfârșit! Eric a ajuns la mine acum un an, pe vremea când era un ghem mic, mic, de-mi încăpea în palmă.
A venit de la o fermă, de undeva de mai la nord. Avea 5 săptămâni și era un puricos cu ochi albaștri, speriat, dar foarte hotărât și plin de energie. Știa deja să mănânce singur și să folosească lădița! Era prea mic ca să știe asemenea lucruri, cred că l-au antrenat în regim de cazarmă, sau ceva de genul. Era foarte dependent de mine, nu vroia deloc să se joace singur, trebuia să mă joc cu el ore în șir. Mă puteam uita la un film doar dacă învârteam cu o mână jucăria undiță, ca să aibă el ce alerga. La prânz veneam de la serviciu ca să îi prepar mâncarea: lapte de capră amestecat cu un fel de tărâțe (mâncare specială pentru pisoi mici). Primele luni cu Eric au fost destul de obositoare, mă simt acum de parcă am crescut un copil: trezire noaptea ca să ne jucăm, mesele regulate, vizite la doctor. Dar au fost niște luni în care viața mea era o mare varză, iar Eric a fost acolo ca să-mi ocupe gândurile, timpul, și să mă înveselească.
Eric a fost un mare mușcăcios. Mâinile mele erau pline de zgârieturi, și nimic nu părea să-l sperie sau să-l convingă să nu mai atace. Sărea ca un apucat prin casă și energia lui părea inepuizabilă. De aici i-a venit numele de van Taz, pentru că semăna cu Taz, diavolul tazmanian care se învârtea ca un titirez. Cam asta era postura lui permanentă:
Dar când se uita la mine cu ochii ăștia, îmi treceau toți nervii pe care mi-i genera:
De dormit, dormea scurt, câte 30 de minute, după care o luat de la capăt. Am citit o grămadă despre comportamentul pisicilor, încercând să găsesc soluția salvatoare. Zici că nu mai văzusem pisică în viața mea, și doar am trăit atâția ani cu prințesa în casă, plus pisicile copilăriei! Nici una din toate metodele despre care vorbeau specialiștii în comportament pisicesc nu avea efect la el. Dacă îl pedepseam, făcea mai rău. Dacă îl ignoram, sărea pe mine. Am aflat că făcea asta pentru că fusese luat de la mamă prea devreme, înainte să apuce ea să îl educe în legătură cu mușcatul altora. Am găsit, după multe încercări, ceea ce folosesc și acum (deși mult mai rar, pentru că nu mai e nevoie): un spray în care am pus apă și ulei esențial de lavandă. Nu dau cu spray-ul pe el, asta i-ar face foarte rău; dar el nu suportă mirosul, așa că mă parfumam eu pe mâini, iar el nu mai mușca 🙂 Acum e suficient să îi arăt spray-ul sau să i-l dau să-l miroasă, și se potolește din orice nebunie face. Măcar pentru câteva minute.
Viața noastră e mult mai liniștită acum. Eric s-a transformat din pisic în dragon, este foarte înalt și are peste 5 kg – pisoi olandez, ce să-i faci! Este deștept și ușor dresabil, l-am învățat să poarte ham (momentan am ieșit așa doar pe balcon, dar sper ca într-o zi să mergem prin parc). Este în continuare foarte energic, și cere să îmi fac datoria de sclav și să mă joc cu el în fiecare zi, măcar puțin, altfel nu e mulțumit și se răzbună.
Aici, cu jucăriile preferate: ursul Rupert, căruia i-a rupt capul, dar i l-am reparat și îl are și acum, și un Zwarte Piet care e mai pe măsura lui și e partenerul de luptă vânjoasă:
E un pisoi special: îi place apa, face baie în chiuvetă și intră și la duș, uneori, e înnebunit după broccoli și orice frunze verzi (ronțăie la spanac și la salată de zici că-i iepure), mănâncă spirulină, roade orice e făcut din plastic, trebuie să am grijă mereu să nu înghită bucăți de pungi. Își adună jucăriile și le pune în bolul cu mâncare, sau le aranjează frumos de jur-împrejur, ca și cum ar păzi mâncarea. Când e nervos are un tic: clipește rapid din câte-un ochi. Dar, în cea mai mare parte a timpului, este o mare scumpete:
O să revin cu povești despre Eric, acum că îl cunoașteți, și poate chiar o să vrea să scrie și el un articol, două. Dacă vreți să vedeți mai mult din viața lui zilnică, îl puteți urmări pe pagina de Facebook, pentru că e o vedetă care se respectă și are propria pagină: Eric van Taz.
super motan ai!
super motanul te felicită pentru gusturile bune 🙂