Cum stați cu rezoluțiile?

Pentru că mai e o zi și se termină luna, vroiam să vă felicit că ați supraviețuit și acestui ianuarie. Ați trecut de cea mai grea lună din iarnă, cea mai depresivă zi din an, un Mercur în retrograd, și peste ce greutăți a întâmpinat fiecare în viața personală. Eu una așa simt, cum că ar trebui să mă felicit. Și, din ce văd în jurul meu, cam toată lumea consideră că asta e o perioadă grea.

Și-a mai stabilit cineva rezoluții la început de an? Eu una nici nu mai țin minte exact dacă am vrut sau nu să scriu niște rezoluții. Dacă au existat, s-au pierdut în negura vremii. Mi s-a părut lungă luna asta, care pentru mine a fost împărțită în două tipuri de zile: zile pline de activități, în care am încercat să țin pasul cu tot ce aveam de făcut, și zile în care am zăcut, cu extenuarea aia mare de la covidul de lungă durată care a dorit să facă o apariție surpriză, când credeam că mi-e mai bine.

Dar nu-i nimic. O să treacă și asta. Îmi extrag energie din constatarea că zilele s-au lungit (chiar dacă sunt gri și ploioase/vântoase), din întâlnirile cu prieteni vechi și noi, din pliculețele de magneziu pe care le dizolv zilnic într-o cană cu apă. Pentru că lucrez pe cont propriu și e ușor să uit să trag linie, sau să iau weekend-uri libere, mi-am făcut, de la 1 ianuarie, un nou stil de program și câteva sisteme noi de lucru, care s-au dovedit foarte utile și care se pare că îmi devin obiceiuri, ceea ce e mare lucru pentru mine. Am reușit să nu mai muncesc mai mult decât trebuie și să am și zile libere, ca orice om normal.

O altă veste bună este aceea că am noi prietene în Alkmaar, orașul în care locuiesc deja de trei ani și aveam doar o prietenă (plus soțul ei ca prieten-adjunct). Bine, m-am mutat în pandemie, când toată lumea se ținea la distanță. Dar acum se vede că s-a reluat viața și am și două prietene noi. Toată lumea bună vine la Alkmaar 🙂

Aștept să vină primăvara și să se umple orașul de flori, dar nu mă grăbesc. Este incredibil cât de bine m-am adaptat iernilor gri pe care le detestam atât de mult! Și nu doar că m-am adaptat. Nu mai îmi e frică de ele, de depresia pe care o aduceau, invariabil, în anii trecuți, cu toate suplimentele de vitamina D pe care le luam. Acum mă bucur de zilele reci, mă duc la plimbare și pe vântoase (mai puțin pe ploaie), iar norii care îmi stau în cap nu mă mai deranjează decât uneori. Apreciez frumusețea zilelor întunecate, care fac să pară cu atât mai frumoase puținele zile însorite. În weekendul care vine am în plan să merg la mare, la o plimbare lungă pe plajele aproape goale, la cules de scoici și inhalat aer sărat. Și apoi, am zis „hop!”, și e martie!

Vă invit să trageți o linie și să găsiți lucrurile bune care vi s-au întâmplat luna asta și să vă gândiți cum puteți să vă bucurați de restul iernii, chiar dacă ați renunțat deja la rezoluții, chiar dacă nu aveți vacanțe planificate. Și spuneți-ne și nouă, pentru idei!