Tradiții olandeze: Sarah și Abraham

Un obicei olandez despre care am aflat acum ceva timp, dar pe care nu l-am prea văzut prin Amsterdam, este sărbătorirea împlinirii vârstei de 50 de ani, într-un mod cât mai vizibil, haios sau chiar umilitor (zic gurile rele). Când o femeie împlinește 50 de ani, se consideră că devine Sarah (sau „o vede pe Sarah”) iar bărbații devin Abraham. Tradiția are la bază povestea din Biblie despre Abraham și Sarah, care la 50 de ani au avut primul copil (deci viața începe pentru ei la 50 de ani).

La origini, și la modul oficial, serios, această aniversare specială marchează atingerea unei vârste la care oamenii au acumulat multă înțelepciune, sunt împliniți și au toate motivele de bucurie pentru că de-abia acum începe viața. La modul neoficial, și în practica de zi cu zi, sărbătoriții marchează momentul îmbătrânirii, atingerea unei vârste de la care încolo nu mai au la ce să se aștepte în afară de lucruri specifice bătrânilor. Așa că toți cei din jurul sărbătoritului au grijă să anunțe toată strada sau tot satul despre acest eveniment, prin afișe împrăștiate prin cartier, în bloc, la serviciu, prin tot felul de glume mai mult sau mai putin proaste (de exemplu un scutec pentru adulți care este așezat în curtea sărbătoritului, pentru că de la această vârstă „va avea nevoie de asemenea lucruri, nu-i așa?”).

Afișele vor face referire la lucruri gen: pierderea dinților, purtarea unei proteze, nevoia de botox și vopsea de păr, înlocuirea chiloților tanga cu chiloți imenși de babă, lăsarea sânilor și multe altele la fel de „drăguțe”. Copiii sărbătoritului (sau prietenii, vecinii) confecționează niște reprezentări ale acestuia (păpușoi i-aș numi eu), având grijă să exagereze anumite comportamente sau trăsături, astfel încât să devină cât mai haioase: de exemplu se iau niște haine, care trebuie să arate cât mai urât și cât mai bătrânicios, se umplu cu ziare ca să arate ca un om, li se pun ochelari de vedere, bastoane etc. și sunt așezate în fața casei, prin grădină sau pe unde mai încap. Trebuie sa arate cam așa. Dacă le este lene să le confecționeze, există magazine de unde se pot comanda păpuși care să-i reprezinte pe Sarah și Abraham. La cofetării se găsesc și torturi speciale pentru această ocazie.

În mod normal, olandezii își serbează aniversarea într-un mod deosebit de plictisitor, nu se obișnuiește să se organizeze petreceri cu dans și surle și trâmbițe, cum suntem noi obișnuiți prin România. Ei beau cafeluțe în liniște și mănâncă prăjituri și cam atât. Tocmai de aceea mi se pare și mai distractiv să aflu că la 50 de ani se „destrăbălează” cu asemenea fast. Trebuie menționat și faptul că sărbătoriții nu se supără din cauza glumelor făcute pe seama lor, pentru că știu că o să vină și rândul vecinilor să o pățească (oricum, mie mi se pare că olandezii se pricep foarte bine la autoironie).

Din păcate, prin Amsterdam nu am găsit până acum niciun fel de păpușoi pentru Sarah și Abraham prin grădini, am văzut doar afișul ăsta pe o clădire:

Am mai văzut o dată, la serviciu, un afiș cu un tip care devenise Abraham, dar nu am apucat să-i fac poză, și încă unul, drăguț, pentru cineva care împlinise 60 de ani, dar n-au vrut să-i dea numele:

Sper să reușesc să conving vreun coleg olandez să îmi dea câteva poze de la aniversarea părinților, ca să vi le arăt. Altfel, cred că va trebui să aștept până ajung eu să o văd pe Sarah și să pun poze din grădina mea.