La piață în Amsterdam
De când locuiesc în Olanda, am descoperit că mersul la piață nu este doar o corvoadă necesară pentru a face rost de legume și fructe proaspete, nu este doar alergat printre tarabe și cărat pungi pline care se rup până acasă pentru că nu sunt destul de rezistente pentru câte kilograme de cartofi ai luat, și nici certurile cu vânzătorii care nu te lasă să-ți alegi produsele și îți îndeasă în traistă roșii stricate nu sunt parte obligatorie a acestei experiențe curajoase.
Olandezii sunt mari iubitori ai piețelor și, chiar și în Amsterdam, care nu este vreun orășel de provincie, ba chiar se vrea oraș șic și cu pretenții, este plin de piețe. Dar nu piețe așa cum le știam eu din România. Nu, la ei, fiecare piață este mai degrabă un târg. Nu e doar o adunătură de tarabe unde se vând diverse legume și fructe; în orice piață care se respectă se vinde și mâncare gata preparată, se cântă muzică, se adună lumea să mănânce, să bea și să discute. Nu lipsește niciodată standul cu scoici (care este întotdeauna cel mai aglomerat și miroase oribil, după părerea mea de ne-mâncător de scoici), unde se mănâncă scoici proaspete și se bea vin sau șampanie.
Există piețe care sunt deschise aproape zilnic, cum ar fi celebra Albert Cuyp Markt, și există piețe care se țin doar în anumite zile: piața țărănească de miercurea de la Haarlemmerplein, piața biologică Pure Markt, organizată doar o zi pe lună în diverse parcuri, piața de sâmbătă de la Noordermarkt și tot așa. Produsele bio și locale au mare căutare.
Dacă în România mersul la piață este asociat mai degrabă cu gospodinele care au mult timp la dispoziție să se plimbe și să se tocmească pentru legumele cumpărate pentru zacuscă, cu pensionarii care se plictisesc și merg zilnic în vizită ca să mai vadă lume și să chinuie tineretul în tramvaiele mult prea aglomerate, aici la piață se merge cu mic, cu mare, cu toată familia, inclusiv cu cățelul, la distracție. Trebuie să recunosc că nu ajung prea des la piață pentru a face aprovizionarea (prețurile nu sunt neapărat mai mici decât în magazine, deci nu prea vad sensul), dar în fiecare miercuri la prânz merg la Haarlemmerplein ca să mănânc un burger vegetarian și să mai cumpăr câte ceva, și îmi place să merg uneori, duminica, la Puur Markt, care se organizează în Frankendael Park.
Asta e preferata mea, aici este cea mai frumoasă atmosferă, dar nu sunt prea multe legume proaspete, este mai mult pentru produse gata preparate (gemuri, sosuri, prăjituri, uleiuri). Au și haine, genți, vase – dar nu pentru astea mă duc acolo. Mă duc pentru atmosfera plină de veselie, pentru parc și pentru clătite 🙂 Dacă am noroc să nimeresc și o zi cu soare, să pot sta pe iarbă sau pe bancă, savurând o șampanie în pahar de plastic, alături de o clătită, pot considera că am avut o duminică reușită.
Voi mergeți des la piață? Aveți vreo piață preferată?
Și câteva poze de la Pure Markt, ca să nu trebuiască să mă credeți pe cuvânt:
Nu mergem la piață pentru motivul pe care l-ai menționat și tu: prețurile sunt cam aceleași ca la supermarket. Nici varietatea de produse nu e prea grozavă și de multe ori trei sferturi din piață e ocupată de chinezării (îmbrăcăminte de plastic, poșete de carton etc). Dacă se întâmplă să trec printr-o piață îmi mai iau ocazional o loempia sau un hering, dar cam atât.
Dacă mergi la piața de la Haarlemmerplein sau la Noordermarkt, o să găsești produse mai multe și mai bune. Iar la asta din Frankendael nu sunt chinezării, sunt tot felul de lucruri handmade (cam scumpe, ce-i drept).
Vom încerca. 🙂
Ehh, pe coasta de est a Romaniei inca functioneaza traditionalele piete cu precupete 🙂 pe care trebuie sa le pandesc sa nu-mi puna vreun mar stricat in punga. Atata culoare si veselie! totul este spontan si neregizat? Oamenii aceia asa se manifesta de buna voie? Buna ideea sa ne prezinti cotidianul de acolo… la noi cerul e senin si insorit dar lumineaza fetze triste si tematoare. 🙂
Sincer, le duc dorul și piețelor românești, așa cum arată ele vara, încărcate cu bunătăți. Dar numai pentru produsele lor, nu și pentru interacțiunile avute. Totul este relativ spontan: o pereche de dansatori profesioniști a fost angajată să danseze acolo, și imediat li s-au alăturat foarte mulți oameni veniți la cumpărături. Dar, în general, olandezii sunt un popor vesel și optimist, și-mi place de ei cum știu să se distreze cu orice ocazie, fie și numai pentru (sau mai ales pentru) că a ieșit soarele după-amiaza, după trei zile de ploaie: atunci toată lumea își scoate scaunele în fața casei, la soare, și bea vin 🙂
Si eu merg la piata in Austria.
Daca am chef de „fitze” (a se citi produse exotice) sau de iesiri cu prietenii, merg la Naschmarkt. Daca vreau mancare buna, de toate felurile, merg la pietele mai mici, uneori la cele din apropierea Vienei.
in Vest mersul la piata este trendy, bio, eco, la moda! Si mie imi place sa merg la piata, gasesc uneori chestii mai „speciale” pe care nu le gasesc in supermarket. Problema este insa … eficienta. Din pacate. Nu gasesti de toate, oricum trebuie sa te duci si la supermarket, multe chestii sunt mai scumpe, fara a avea certitudinea ca sunt intr-adevar bio, ba uneori am avut impresia ca sunt fix cele de la supermarket, numai ca stau in cosuri de nuiele …
Problema cu eficienta e cam peste tot in Olanda. Aici nici la supermarket nu gasesti tot ce-ti trebuie. Acum m-am obisnuit, dar, la inceput, ma frustra plimbatul intre magazine ca sa reusesc sa cumpar tot ce am nevoie (eu fiind obisnuita cu hipermarketurile din Romania). Cat despre produsele bio sau nu, eu stiu sigur ca la piata (bio) intalnesc exact aceiasi producatori care aprovizioneaza magazinele bio, si incerc sa am incredere in certificatele doveditoare. Trebuie mers insa la pietele mai mici, nu la cele celebre, pline de chinezarii si legume aduse din tari despre care abia stiu pe unde sa le caut pe harta.
Buna, Dana! Eu merg la piata in Iasi si e o adevarata aventura. E, mai intai, o lupta de supravietuire, mai ales in zilele de weekend sau vara cand e plin de oameni, comerciantii sunt suparati, tipa la tine, nu ai voie sa-ti alegi produsele, ba unii sunt in stare sa te ia de gat si sa te dea afara din piata daca indraznesti sa spui ceva de rau despre produsele lor. Apoi, e o aventura spirituala. Aromele legumelor si verdeturilor, impreuna cu imaginea cate unei batranici de la tara si adresarea „Ia maica, le dau la un leu, ca sa prind si eu autobuzul sa merg acasa” te transporta in alta lume. E arhaica, e frumoasa si dureroasa, e ca o ploaie rece care te face sa revii la realitate. Rareori exista veselie in pietele noastre, insa vad din ce in ce mai des preparate facute in casa, dulciuri, prajiturele, produse traditionale autentice… E frumos si necesar, zic eu, ca fiecare roman sa treaca prin experienta pietii in Romania, ca sa realizeze valoarea muncii taranilor. Iar pentru mine, nimic nu se compara cu senzatia pe care o am cand la in bucatarie miroase a produse proaspete, de la piata.
Ai descris perfect experienta pe care o am si eu in pietele din Bucuresti (mai putin partea cu produsele facute in casa). Mie imi place sa cumpar legumele proaspete, mai ales ca in Romania, vara, gasesti din acelea „adevarate”, cu gust, cum nu gasesc aici nici la cea mai bio piata posibila (asta e, lipsa soarelui se simte, orice ar face ei). Pacat ca e atmosfera asa trista si te trimite acasa cu gust amar.
Hai ca duminica o sa ma duc la o Farmer’s Market, sa vad cum e 🙂
Sa ne povestesti! Probabil e cu vin fiert pe vremea asta 🙂
Oh da, totul e cu vin fiert pe vremea asta 🙂
Eu merg in piata in Bruxelles. E ieftina(cred ca cea mai ieftina), cred ca e cea mai mare (sau e no.2,). Preturile sunt mai mici fata de supermarket-uri (realist, nu as putea sa imi permit financiar sa iau produsele bio din supermarket), dar preferinta mea sunt 3-4 producatori locali , de unde iau lapte ne-pasteurizat de vaca/capra (si produse adiacente), oua, legume & fructe de sezon din gradina. Fata de supermarket ies la jumatate de bani,dar in primul rand ca iau numai ce am pe lista, nu pica si un samponel/semipreparat ca nu e de unde :), si prefer asa, sa iau produse primare. 90% din tarabe sunt ‘pietzari’ de profesie: marocani ce importa fructe/legume si le revand – cum ei au o adevarata placere sa negocieze, devine un loc animat. Eu nu stiu sa negociez, cumpar ce am de cumparat de la tarabele carora le sunt fidela, unde ma lasa sa imi pun singura merele, si deseori a primit si fiica mea cate un fruct in plus sa il manance.
Deci chiar se simte diferența piață-supermarket. Ar trebui să înveți și să negociezi, cred că ai scoate prețuri și mai bune cu marocanii. Eu am învățat să negociez aici, dar, culmea, nu la piață, ci la cumpărat de mobilă din magazine fancy 🙂
Tanger din Plein 40-45 are preturi foarte bune la legume. Si piata de afara. Si piata Ten Kate. Iar non alimentare waterloo si cuyp. nu mi se pare ca atmosfera e mai faina decat in ro, ci la fel.
În piețe ca Ten Kate și A.Cuypmarkt, atmosfera este, într-adevăr, foarte asemănătoare cu cea din piețele din România. Dar Pure Markt e cu totul altceva 🙂