Un nou an, un nou început

Se încheie prima săptămână din 2015. Am serbat victorioși sfârșitul lui 2014 și am ajuns iarăși la momentul în care avem în față un nou calup de zile, toate cu 2015 în titlu. Momentul în care ne place să credem că o luăm de la capăt, că ne scuturăm de toate relele care s-au ținut scai de noi anul trecut și ne putem înfige cu poftă în grămada de șanse care ni se oferă pe masa cu sclipici. De parcă șansele astea n-ar fi la fel în orice moment al anului, de parcă ele s-ar epuiza pe parcurs și avem nevoie de un 1 ianuarie ca să se refacă grămada. De parcă nu ar fi la fel în fiecare zi pe care avem norocul să o trăim prin acest mic colț de univers. Dar așa suntem noi, oamenii, avem nevoie de niște praguri artificiale ca să ne putem aminti că suntem toți niște păsări Phoenix.

Acum un an îi ziceam lui 2014 că putea să mai aștepte un pic cu venirea, și ce bine ar fi fost dacă ar fi făcut-o! Dar el n-a așteptat, a făcut cum a avut el chef. A venit cu schimbări mari, la fel cum o să fie și  2015, cu siguranță. Noul an m-a găsit în plin proces de luat viața de la capăt, de una singură, de data asta. Tot în Amsterdam, cel puțin pentru moment. Aparent, cam la fiecare 5 ani, se întâmplă câte ceva care-mi schimbă viața (și, deși sunt un om care se plictisește ușor și-ai zice că asta ar fi un avantaj, aș prefera să nu rămână un fel de regulă).

Nu mi-am făcut planuri de început de an, nu mi-am stabilit țeluri de atins pe parcurs. Ar fi fost penibil, la cât de neprevăzută s-a arătat viața în ultima vreme. Mi-am pus niște dorințe doar.

În rest, după cum se vehiculează prin locurile pline de înțelepciune ale Internetului, avem în față 365 peste 300 de foi albe, care așteaptă să fie scrise, până la următorul bilanț. Ar fi frumos să le scriem cu drag pe fiecare în parte.