Pages Menu
TwitterRssFacebook
Categories Menu

Posted by on 15 ian., 2022 in General, Jurnal | 0 comments

Început de an în pandemie

E ianuarie 2022. Am ajuns și până aici. Se mai zice „La mulți ani!” acum, la jumătatea lunii? Anul acesta a început mai altfel decât alții. Nici urmă de entuziasmul obișnuit de început de an, nici urmă de setat rezoluții și speranțe că vom face și vom drege tot ce n-am făcut anul trecut; a fost exact opusul. Prima zi din an a fost nu doar o zi obișnuită, ci o zi de mare lehamite. La fel și următoarele. Cu greu am ieșit din acea stare și m-am apucat de treburi, deși simt că sunt pe marginea lacului cu lehamite și pot oricând să cad înapoi.

Nu sunt doar eu: cei mai mulți dintre prietenii mei simt la fel. Dacă stau să mă gândesc, e vorba mai mult de prietenii din Olanda, unde un nou lockdown ne-a lovit în moalele capului fix înainte de Crăciun, și se menține. Îmi zicea o prietenă: „nu sunt pregătită pentru un an nou; de fapt, nu sunt pregătită pentru nimic nou, vreau doar să stau așa în starea de suspensie dintre Crăciun și revelion, la nesfârșit”. Cam așa m-am simțit și eu. Nici urmă de energie pentru noi începuturi. Suntem toți plictisiți și sătui de nesiguranță, stresați de amenințarea bolii, trecuți prin boală și cu frica în sân pentru cei dragi. Am fost de sărbători în România, și acolo lumea se plimba nestingherită pe la mall-uri și planifica petreceri cu familia și prietenii. M-am întors apoi în Olanda unde totul e închis, unde vizita la supermarket e singura ieșire în oraș. Nici vorbă de petreceri de sărbători (în rândurile celor care sunt responsabili) și nici vorbă de mers la mall. De azi se mai relaxează o parte dintre reguli, dar restaurantele și muzeele rămân închise, deci rămânem tot la plimbări lungi prin oraș, dârdâind cu o cafea în mână. Am obosit cu toții și nimeni nu mai suportă regulile impuse, mai ales când sunt și greu de înțeles: de exemplu, ai voie să mergi la sală dar nu ai voie să bei o cafea într-un bar.

Zi însorită de iarnă

Ieșirea din pandemie și intrarea pe un teren mai sigur par atât de îndepărtate! Cum să mai poți face planuri când totul e atât de schimbător? Cum să îți propui să faci cutare și cutare lucru, când nu știi dacă de mâine regulile se schimbă și nu mai ai voie? De exemplu, eu am în plan anul acesta să descopăr provinciile olandeze, câte una pe lună, și să scriu despre ele pe bloguri. Momentan pot să fac asta doar parțial, pentru că toate muzeele și barurile sunt închise, deci pot vizita locurile respective, însă cu limitare la plimbatul pe străzi și atât. Sper ca din februarie să se mai schimbe treaba, dar nu am nicio garanție. Și nu îmi garantează nimeni că de luna viitoare nu se recomandă să nu mai călătorim cu trenul decât dacă e necesar, și atunci stau cuminte acasă și descopăr doar ce e în raza bicicletei. Dar să nu ne mai gândim la viitor, să luăm fiecare zi așa cum vine și să facem ce putem mai bun din ea. Ăsta e planul meu pentru anul în curs, sper să mă țin de el.

Semnatura

Post a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.