Spiritul primăverilor trecute

Azi sunt nostalgică. M-a vizitat Spiritul Primăverilor Trecute. Probabil a fost adus de o prietenă pe care n-o mai văzusem de peste un an, care m-a vizita și a adus cu ea amintiri ce par acum dintr-o altă viață, deși nu vin de prea departe din trecut. Asta m-a inspirat să dau iama în folderele de poze vechi, să le răsfoiesc și să-mi amintesc. Amintirile din primăverile trecute sunt de tot felul, nu sunt toate plăcute. Pozele conțin o grămadă de flori (probabil subiectul predominant al pozelor mele de primăvară), cafele în grădină, vizite de Paște în România. Sunt foldere pe care le deschid cu plăcere de fiecare dată când le văd, și altele pe care nu le-am mai deschis ani de zile.

Am făcut o selecție de poze din primăverile trecute, mi-a fost drag să-mi hrănesc nostalgia. Ce altceva să fac într-un weekend în care sunt obligată să stau tot în casă, pentru că nu mi-am revenit după virusarea care a început pe la 1 martie? Răceala propriu zisă a trecut, deși nu de tot (mai tușesc câte un pic, cât să-mi amintesc că nu eu sunt șeful, ci virusul), dar m-a lăsat cu o oboseală care nu e ca oboselile obișnuite.

E o extenuare ce m-a ținut în casă toată luna, dormind sau stând pur și simplu ca o legumă pe canapea. Vă rog să nu săriți la mine cu sfaturi de vitamine și minerale, că le-am luat în considerare pe toate. De asemenea, nu vreau posibile explicații sau povești despre vreo verișoară care a avut ceva asemănător și a aflat că suferă de cine știe ce maladie. Mâine ar trebui să primesc rezultatele de la analizele de sânge, mai vedem după aia ce e de făcut. 

Partea bună e că stând atâta în casă mi-a venit un mare chef de scris. Partea proastă e că pot să scriu doar în reprize, pentru că e un mare efort. Aștept cu nerăbdare să mă simt iarăși om, să zburd pe coclauri. Dar acum vă las cu niște poze vechi, din țopăielile primăvăratice trecute.