Se vorbește prin sat că ar fi venit primăvara

Azi este prima zi de primăvară. M-am trezit și am verificat toate ceasurile din casă, pentru că ai mei colegi de serviciu m-au informat că în acest weekend schimbăm ora. Însă ceasul meu de la cuptor, pe care nu reușesc să aflu cum să-l potrivesc și pace, îmi arăta tot cu o oră în plus față de cel de la telefon, cum a rămas el setat de la ultima schimbare de oră pe care am prins-o în casa asta. Dacă s-ar fi schimbat ora, ar fi trebuit ca ambele să arate la fel…

Google, prietenul meu cel bun, zice că ora se schimbă weekendul viitor (cum era și normal, nu, că atunci e ultima duminică a lunii?). Nu râdeți de mine, asta cu schimbatul orei n-am învățat-o niciodată, și nici ceasuri destule n-am prin casă. Am o problemă cu timpul, nu îmi plac ceasurile… În orice caz, eu așteptam această schimbare a orei ca să fiu trezită de pisoi la ora 7, în loc de ora 6, cum e el setat acum (el e alarma pe care mă pot baza în fiecare zi). Mai am o săptămână de așteptat.

Ca în fiecare an, lipsa de lumină din timpul iernii e aproape dureroasă fizic, și așteptam cu nerăbdare să crească ziua. Și chiar dacă vremea nu e deloc de primăvară, iar eu umblu tot cu geaca de iarnă, căciulă și mănuși, măcar este mai multă lumină și au fost și câteva zile cu soare. Speranța că în curând și temperatura va crește, plus cele câteva zile libere care urmează, datorită Paștelui catolic, mă fac să mă simt mai veselă deja.

Azi sunt oricum într-o dispoziție foarte bună, deși văd că soarele apărut acum o oră a și luat-o la fugă. Aseară am fost la un concert care m-a făcut fericită: Aurora, o norvegiancă blondă ca un îngeraș, care are o voce superbă. Am descoperit-o anul trecut și îmi place mult de tot. A cântat atât de frumos că mi s-a făcut pielea de găină și-a stat așa cam jumătate din concert, a vorbit cu publicul în stilul ei jucăuș, s-a împrietenit cu un balon, a plâns de bucurie și a dansat ca și cum nimeni nu o privea 🙂

Și locația a fost una frumoasă, probabil cea mai frumoasă sală de concerte din Amsterdam: Paradiso, care este în clădirea unei foste biserici. Încă se mai pot vedea vitraliile și alte elemente de arhitectură specifice.

Așa că am început primăvara bine. Acum am o mare frământare: să ies din casă, în căutare de un prânz delicios, sau să urmez exemplul lui Eric și să stau în această poziție pe canapea, mâncând ce-oi găsi prin frigider?

Rămâne de văzut. Primăvară frumoasă vă doresc!