Noua mea casă

M-am gândit că ar fi cazul să vă fac cunoștință cu o parte a Amsterdamului pe care e foarte puțin probabil să o vizitați în calitate de turist: noul meu cartier. Nu am nici măcar un an de când m-am mutat în zonă, dar mă simt de parcă aș fi locuit aici juma’ de viață. Mă simt aproape la fel de acasă cum mă simt în locul în care am copilărit. Înainte să luăm decizia de a ne muta aici, nu mai vizitasem niciodată zona, decât până la stația Amstel. Nu mi-a trecut prin cap să trec dincolo de stație pentru că nu mă așteptam să găsesc cine știe ce. Abia după ce m-am mutat am început să explorez. Și ce mult mi-a plăcut! Ce plăcut surprinsă am fost! Mă bucur zi de zi că m-am hotărât să mă mut aici.

Cartierul se numește Watergraafsmeer și este în sud-estul orașului. Terenul pe care este construit era, prin secolul 17, încă o bucată de apă în jurul Amsterdamului. Acum este, cred, cel mai verde cartier din oraș. Este plin de parcuri, părculețe, poienițe.

Cel mai mult îmi place aici liniștea. Este o zonă bună de locuit. Și nu pot să vă spun cât de mult îmi place aerul curat, exact ca aerul de munte. Amsterdamul are un aer foarte curat, în general, dar când ajung acasă mă simt de parcă am ajuns la Predeal. De fiecare dată când ies de la metrou, inspir adânc și aproape că simt miros de rășină. Nu e o zonă turistică. E o zonă de trăit liniștit viața boemă de amsterdamian. De plimbat duminica în parc și de mers iarna la cel mai mare patinoar din oraș. De alergat pe malul Amstelului, plimbat cu bicicleta și plantat flori. De cules flori de soc pentru socată. De stat la plajă pe terasă. Chestii d-astea.
Și acum pozele. Asta e faleza cu terasa de unde se poate admira apusul peste Amstel:

Magazinul de reparat biciclete:

Câteva case care nu dezmint pasiunea olandezilor pentru flori, pisici, bicilete, decorațiuni: