Liniște

Ce liniște mare a fost la mine pe bloguri! Doar câteva rețete a la Rozmarin, se pare că de mâncat nu am uitat să mănânc. Revenirea din vacanță nu s-a produs așa cum ar fi trebuit și, după ce m-am întors din concediu, am constatat că iar sunt roboțel. Serviciul care îmi mănâncă aproape toată ziua și-a spus cuvântul, în cele din urmă, și uite-așa nu am mai avut chef de scris. Nici urmă de inspirație, nimic interesant de povestit, de dezbătut. Am făcut poze, dar nu am mai apucat să fac și postări. Dar, așa cum unii oameni se trezesc din visare pe la aniversarea anului nou și se apucă de analize, planificări și schimbări, așa mă apucă pe mine din când în  când, fără legătură cu vreo aniversare. Acum e unul din acele momente: m-am trezit, am constatat, analizat, făcut planul de bătaie și început. Vremea a ținut cu mine, am avut o săptămână extraordinară, caaaaaldă cum nu am avut astă-vară, cred că dacă o mai ține mult așa o să facă toată populația insolație, în schimb mie îmi trece apatia.

Prima dintre constatări a fost aceea că jobul cel nou începe să îmi acapareze toată energia, așa cum o făcea „fostul”, iar lucrul ăsta nu trebuie lăsat să continue. Nu trebuia lăsat să se întâmple, în primul rând, dar dacă s-a întâmplat, asta e, acum trebuie să iau măsuri. Nu e la fel de stresant ca fostul, ăsta e un lucru tare bun, deci nu stresul e vinovat, dar bănuiesc că dacă petreci 40 de ore pe săptămână într-un loc, făcând un anumit lucru, ajungi oricum în acel punct în care ai senzația că asta îți ocupă tot timpul (și nu mă pot abține aici să nu mă gândesc la celebra replică a lui Mircea Badea). Pentru a mă desprinde în cursul zilei de serviciu, chiar și pentru puținul timp pe care îl avem drept pauză, am luat prânzul afară, lângă apă, însoțită, de multe ori, de prietena mea, lebăda (îmi place să cred că e aceeași lebădă mereu, deși mă îndoiesc).

Mult mai bine decât prânzul luat în minunata cantină, plină cu sandvișuri. Trebuie lucrat în continuare la partea cu prânzul, va fi mai greu acum că vine frigul. Mai sunt multe alte lucruri pe care pot să le fac, și o să le fac, în  speranța că mă voi de-robotiza și că voi putea să am mult râvnita „viață de după serviciu” 🙂

Se prevăd și alte schimbări, m-am hotărât că e momentul să repar aproape tot ce mă nemulțumește, pe toate planurile. Mai rămâne de văzut dacă și cât o să mă țină hotărârea. Oricum, pe bloguri nu va mai fi liniște, pentru că nici la mine în cap nu mai e. Am de povestit și de dezbătut. Am chef de vorbă!