Furtună

La ploaia minunată care ne onorează cu prezența de câteva zile s-a adăugat azi și un vânt strașnic, de vreo 70-100 km/h. Iarăși copaci rupți, scoși din rădăcini, căzuți peste mașini. Adevărul e că mi-a fost frică de vreo câteva ori că și pomul din fața casei mele se va rupe și mă voi trezi cu niște crengi în sufragerie. Din fericire, nu s-a întâmplat. Și cum stăteam eu la căldurică și auzeam vântul șuierând, m-am gândit că de ce nu m-aș duce un pic pe afară, pentru puțină adrenalină, ca să experimentez mai îndeaproape furtuna. De fapt, problema mea era că trebuia să scriu textul pentru workshopul de scris și nu aveam pic de inspirație. M-am tot chinuit să scriu ceva, a ieșit prost, m-am enervat, nu mai aveam stare.

Aveam nevoie să iau aer, să calmez un pic toate gândurile care mi se învârteau în cap, toate ideile despre lucruri pe care vreau să le fac și pentru care nu am timp, toate deciziile pe care trebuie să le iau și nu reușesc. Plimbarea mi-a prins bine. Îmi plac furtunile, îmi place să văd natura cum se dezlănțuie și o doare-n cot de noi, face tot ce are chef. În parc erau mai mulți oameni decât m-aș fi așteptat, așadar nu eram singura nebună. Ordine-n gânduri nu am făcut, cred că trebuia să merg vreo două zile ca să reușesc să fac asta. Dar m-am întors mai cu chef. O să mă uit la un epsiod din noul meu serial preferat, Westworld, și poate după aceea reușesc să scriu și cele două pagini la care mă tot chinui.

În încheiere, un filmuleț cu vântul prin trestii. De noapte bună.