Despre greșeli

Aceasta este o poveste dintr-o sâmbătă trecută.  

Într-o seară rece de iarnă, la o oră rezonabilă dar când era deja întuneric, ploua cu găleata iar eu pedalam de zor contra vântului, în drum spre un bar unde mă așteptau prietenii. Un bar în care mai fusesem cam acum un an. La un moment dat, mi-am dat seama că am pedalat prea departe, că am ratat strada pe care trebuia să fac la stânga. M-am oprit, am verificat harta printre picăturile de ploaie, mi-a arătat să mă întorc. M-am întors, am luat-o pe strada pe care am crezut că trebuia să fac la stânga inițial și – hop! m-am trezit în fața unei clădiri, cred că e o biserică, pe care mi-am amintit-o de data trecută când am mai fost în acel bar și (surpriză!) am rătăcit drumul. Mi-am amintit că nici strada cu biserica nu e bună și trebuie să mă întorc la drumul principal. Într-un final glorios, după ce m-am învârtit vreo 10 minute pe exact aceleași străzi ca și la rătăcirea anterioară, am ajuns la bar, udă leoarcă și plină de nervi. 

Nu-i bai, m-am uscat în bar și mi-au trecut și nervii, încet, încet. Dar am stat și m-am minunat cum de a fost posibil nu doar să mă rătăcesc de două ori în același loc și de fiecare data să nu înțeleg instrucțiunile Google Maps, dar să nimeresc fix pe același traseu greșit. Să parcurg ceea ce ar fi trebuit să fie distanța finală de două minute în zece minute, exact în același mod. Și, mai ales, de ce am ratat strada pe care trebuia să o iau la stânga, după ce acasă îmi făcusem frumos tot traseul și numărasem exact canalele pe care trebuia să le traversez până la strada respectivă? Mă pregătisem, cum s-ar zice, că nu vroiam să umblu iarăși bezmetică prin West.

Explicația n-am găsit-o, dar am realizat că, de fapt, acest eveniment poate fi folosit cu succes pentru a ilustra povestea vieții mele: fac aceleași greșeli, de mai multe ori la rând, chiar și atunci când încerc în mod conștient să nu o fac. Acum, că am avut această revelație, nu vă gândiți că urmează planuri concrete de a nu continua în același fel, soluții de a ieși din impas sau gânduri înțelepte în ce privește subiectul. Nu, eu doar vroiam să fac publică problema. Pentru cei care mă cunosc și se minunează de unele dintre acțiunile mele, dar și pentru cei care nu mă cunosc. Ca să vă minunați și voi alături de mine. Poate să-mi povestiți cum stați voi la capitolul „repetat greșeli”. 

Unii zic că definiția nebuniei ar fi să repeți întruna aceleași greșeli și să te aștepți la rezultate diferite. Poate că asta o fi, poate sunt un pic nebună. Până când va veni ziua în care o să devin înțeleaptă și n-o să mai repet greșelile, probabil că va trebui să mă accept și să mă acceptați așa nebună cum sunt. O avea și nebunia asta rostul ei.