Acasă: loc drag cu contract pe perioadă determinată

Singurul acasă stabil va rămâne pentru mine casa în care am crescut. Restul acaselor vin și se duc, cam de pe la 14 ani așa. Am locuit în multe case de-a lungul timpului; în unele m-am simțit acasă, în altele nu. Aproape fiecare și-a avut rostul ei. Unele au fost doar acoperișuri deasupra capului, am și uitat că am dormit vreodată pe acolo, cu siguranță le-am uitat adresele. Altele îmi sunt și acum acasă, chiar dacă poate nu le mai calc pragul.

În lumea în care trăim, acasă nu mai e o singură casă, până la adânci bătrâneți. Dar este bine așa, lumea se schimbă, noi ne plimbăm de pe un continent pe altul, divorțăm, ne împărțim mobilele și sentimentele, casa ne-o facem și refacem, la nesfârșit (vorba vine…). Îmi place siguranța, îmi place stabilitatea, da-mi place și schimbarea, îmi place sentimentul că putem să avem mereu alte începuturi, alte șanse, alte vederi de la balcon. Îmi place până și nostalgia pe care mi-o dă sentimentul ăsta de a avea mai multe locuri pe care le numesc acasă.

În curând o să închei socotelile cu încă unul din aceste locuri; părea o schimbare forțată la început, dar a ajuns să fie acum o alegere. Da, proprietara mea s-a răzgândit, vrea să îmi prelungească contractul, după ce m-a lăsat să caut casă vreo lună. Între timp a apărut însă altă casă, pentru că așa e viața: ori nimic, ori prea multe 🙂 Și-am hotărât că mă mut, las în urmă acest episod din viața mea, acest loc care mi-a fost singura bucurie neașteptată de anul trecut. Dar, odată ce ai lăsat în urmă acele acasă foarte dragi și importante, spui „pa” celorlalte cu doar două-trei clipiri de gene. O să îmi fie dor de insula mea, de mersul pe jos până la serviciu, dar am nevoie de schimbare. Și simt că mă așteaptă un acasă vesel și colorat. La fel cum mă așteaptă și bicicleta să o scot zilnic la plimbare, și parcul să merg mai des să stau pe iarbă și cine știe ce alte lucruri.