Ziua porților deschise și primăvara care nu mai vine
Duminică a fost una din zilele care sărbătoresc patrimoniul Amsterdamului. Open Monumentendag îi zice în olandeză, adică ziua în care monumentele își deschid porțile pentru vizitatori. Cu asemenea ocazie se pot vizita gratis case vechi și diverse instituții care în mod normal nu sunt deschise publicului, dar și biserici sau alte monumente care se pot vizita oricând, dar cu plată. Au fost pe listă multe clădiri interesante și aveam planuri mari pentru ziua de azi: îmi pregătisem harta cu monumentele și îmi încercuisem tot ce vroiam să vizitez. Mă interesau cele care în mod normal nu se pot vizita, că pentru restul am Museumkaart și pot să merg când vreau. Dar tare mult îmi place să văd cum arată pe dinăuntru casele vechi din centru și ocaziile sunt rare (fără să punem la socoteală ce se vede din stradă pe ferestrele care, după cum se știe, nu sunt acoperite de draperii).
Când m-am trezit și m-am uitat pe geam, am văzut soare. Arăta frumos din casă. Am văzut însă și cum se îndoiau copacii din fața casei și mi-am dat seama că o să fie vântoasă. Din aia rea, cum avem pe aici de vreo săptămână. M-am echipat bine și am pornit încrezătoare în forțele proprii. Am reușit să văd doar câteva clădiri din cele planificate; la unele erau cozile destul de măricele și eu nu am rezistat să aștept în vânt mai mult de cinci minute.
„Porțile deschise” erau deschise doar cu numele, pentru că în practică nici o poartă n-ar fi rezistat deschisă în fața vântului îngrozitor. Cred că doar olandezii reușeau să aștepte acolo până le venea rândul; au ei priceperea lor, formează probabil grămezi în stilul pinguinilor și se încălzesc prin rotație. Eu n-am îndrăznit să mă înghesui prea mult, așa că nu aveam cum să supraviețuiesc.
Ca să înțelegeți cam cât de tare bătea vântul, trebuie să vă spun că aparatul foto îmi era aproape smuls din mână când încercam să îl țin drept pentru a face o poză și am fost tare norocoasă că l-am avut atârnat la gât. A fost totuși o experiență frumoasă, chiar dacă nu am reușit să văd tot ce îmi propusesem; mi-am exersat și puținele cunoștințe de olandeză, pentru că majoritatea ofereau ghid numai în olandeză, lucru pe care nu l-am înțeles, pentru că ar fi trebuit să se aștepte și la alți vizitatori decât localnicii.
Am plecat acasă cu niște povești neclare (lămurite ulterior pe internet) și cu un frig mare în oase, boscorodind pe oricine este de vină că primăvara nu mai vine și promițându-mi că în fiecare zi liberă cu temperaturi de cel puțin 15 grade o să mă duc la plajă.
Se zice că nu se face primăvară cu o floare, dar dacă punem toți în geam câte zece zambile, ca oamenii ăștia, oare se face primăvară?
Mă puteți găsi și pe 
Nu știam de evenimentul ăsta. Ar fi trebuit să-i faci reclamă pe blog înainte. Ne-am fi dus și noi gură-cască. 🙂
Nu-i nimic, că mai aveți timp. Următoarea zi e pe 26 mai: http://www.iamsterdam.com/en-GB/Ndtrc/Open%20Monumentendag%20Amsterdam%20%20mei
Urmează apoi iulie, septembrie… Și poate data viitoare îi fac reclamă din timp 😉
Mersi!
Eu iti sunt recunoscatoare ca te-ai chinuit sa faci fotografiile astea :)) Sunt interesante interioarele, imi place design-ul minimalist, dar primitor – aduce foarte mult cu stilul scandinav, insa are ceva particular. Iar ultima fotografie mi-a inseninat ziua de-a dreptul, desi aici e soare si cald astazi. Ooof, fereastra aceea plina de flori si intrarea curata si pitoreasca au acel ceva pentru care romanii inteligenti emigreaza. Poate divaghez, dar in ultima vreme am devenit foarte sensibila la pulsiunile de civilizatie… civilizata.
Eh, în case nu era vânt, era mai ușor de pozat 🙂 Olandezii au într-adevăr o pasiune pentru designul scandinav, adaptat pe gustul lor. Și mie îmi place, de aceea mă fascinează casele lor, le-aș lua pe toate din centru la vizitat, doar că nu cred că mă va primi toată lumea. Poate doar contra cost 😉 Cât despre intrările pline de flori și decorațiuni, ce să zic… le poți considera unul dintre motivele care m-au convins să mă mut aici după ce am vizitat Olanda prima dată