Februarie e aproape primăvară

Ieri, pe 1 februarie, a fost o zi din acelea care îți dau impresia că gata, de mâine e primăvară. Când a răsărit soarele, am văzut că acoperișurile erau albe și apa de pe ele înghețată. Aerul era un pic cețos, și lumina un pic roz. Superb! Nu contează că erau -4 grade, când e soare nu mai contează și temperatura, sincer. L-am văzut atât de puțin în ultimele luni, că atunci când răsare este sărbătoare. Plus că nu era pic de vânt, și nu știu dacă va dați seama ce diferență enormă face asta! Îmi plac zilele astea când te pișcă pe obraji aerul rece, și în același timp te încălzește un pic soarele (sau poate doar avem impresia? :)).

Am pornit la o plimbare destul de devreme, ca să mă bucur de lumină. Ghioceii deja au răsărit, la piață era plin de lalele (a început sezonul), iar în aer se simțea primăvara. În zona morilor, la rezervația de păsări, era gălăgie mare. Nu știu ce aveau de împărțit doamnele gâște, poate teritoriul pentru cuiburi.

Februarie e, de obicei, cea mai grea luna a iernii, când ne-am săturat de ploi și zile întunecate, rezerva de vitamina D se menține cu greu din suplimente, și nu mai avem răbdare și vrem să vină odată primăvara! Dar, după experiența ultimilor ani, e posibil ca februarie să aducă niște iarnă adevărată: niște zăpadă, canale înghețate, frig. Cu toate astea, nu pot să nu sper că primăvara e aproape, mai ales când văd și soare pe geam.

Zilele astea cu soare ne dau speranță: că va veni primăvara, că vom umbla iarăși eliberați de greutatea gecilor și, parcă, dintr-o dată, toate probleme au rezolvare. Îmi dau și inspirație zilele astea. Creierul meu începe să croșeteze idei, să vrea să facă tot felul de chestii interesante. Îl las să se destrăbăleze, notez tot, dar, la finalul zilei, știu că nu trebuie să mă și apuc acum de toate cele. Nici mâine, nici săptămâna viitoare. Pentru că am decis că anul acesta simplific viața, simplific proiectele. Ideile vor sta acolo până când e și timp pentru ele. Dacă vor mai avea sens până atunci.

Azi e soare din nou, și îi vine rândul Amsterdamului să fie vizitat și să mi se laude cât e de frumos, în soarele iernii. Abia aștept!