Din nou la școală
Pentru că fiecare toamnă îmi amintește de începutul anului școlar, am hotărât ca anul acesta senzația să nu mai fie doar amintire, ci să fie pe bune. Ei, de fapt, nu-i chiar așa, că n-am început o nouă facultate sau vreun masterat, ci am început doar un curs de limba olandeză (sau neerlandeză, cum îi zice ei pe numele oficial).
După lupta mea spectaculoasă cu olandeza de acum un an, am rămas cu ceva cunoștințe, suficiente cât să fiu în stare să cumpăr ceva de la piață, atunci când conversația se limitează la schimbul de bani și produse. Dar, cum olandezii sunt vorbăreți de fel și încep să îți povestească despre cum au plantat roșiile, cum le-au îngrijit și cum le-au adus la piață, am preferat să vorbesc și cu această ocazie tot în engleză, ca să evit fâstâceala de a spune că nu știu mai mult în olandeză decât cum să comand trei kile de roșii.
Ce-i drept, nu prea au fost multe ocazii în care să-mi pară rău că nu vorbesc limba țării acesteia, pentru că nu m-am depărtat prea mult de Amsterdam, iar pe aici cei mai mulți vorbesc engleza. Tocmai de aceea nu m-am agitat deloc să încep alte cursuri. Însă, de curând, am hotărât că trebuie să învăț olandeza, în momentul în care am vrut să mă înscriu într-un club ai cărui membri sunt toți localnici. M-am înscris, am mers la întâlnire, m-au primit cu drag, dar i-am chinuit pe bieții oameni să vorbească în engleză numai pentru mine și era clar că pentru unii dintre ei nu e deloc confortabil să folosească această limbă. A fost momentul hotărâtor, care m-a convins să mă înscriu la cursuri de olandeză, hotărâtă, de data asta, să nu mă opresc până nu ajung la un nivel acceptabil, care să-mi permită nu neapărat să citesc literatură olandeză, dar să pot avea conversații obișnuite în situațiile de zi cu zi.
Este destul de obositor să merg la cursuri de două ori pe săptămână, de la 7 la 9.30, după serviciu, plus că mai am și teme de făcut. Sper ca să mă țină puterile (am vrut să zic entuziasmul, dar ar fi fost o exagerare) cât să termin două niveluri înainte de sfârșitul anului. Până acum îmi place cum se desfășoară cursul, îmi place că ne forțează să vorbim mult între noi și că merge repede, nu lenevește printre capitole. Problema este însă că fiecare individ are alt nivel de olandeză, alt accent, unii știu germană și o amestecă bine de tot cu olandeza, unii pronunță atât de stâlcit că îmi este aproape imposibil să pricep ce vor să spună, dar poate așa mă antrenez mai bine să ciulesc urechile și atunci când vorbesc cu localnicii. O să avem și câteva ieșiri „pe teren”, sâmbăta, când o să ne folosim cunoștințele adunate ca să vorbim cu olandezi, în diverse situații din viața reală. Abia aștept să văd cum o să meargă distracția. O să vă țin la curent, așa că fiți pe fază să nu ratați momentul în care o să încep să scriu în olandeză, confundând-o cu limba maternă 😛
Mă puteți găsi și pe 
mie mi se parea imposibila, in primele zile, apoi, dupa vreo 2 saptamani, incepusem sa prind cate ceva. oricum mi se pare o limba grea. si cam urata 😀 slava domnului ca mai toata lumea vorbeste engleza.
bafta!
Mulțam, sper să reușesc să o vorbesc până la urmă. Nu e tocmai cea mai frumoasă limbă din lume, dar m-am obișnuit cu ea și nu mi se mai pare chiar urâtă 😀
Mergi la UVA, sau în altă parte?
La Koentact.
Ah. Trebuia să-mi închipui când ai zis de ieșit pe teren. Și eu am făcut partea de începători („Nederlands in gang”) și primele trei capitole din „Nederlands in actie” la Koentact.
Și, cum a fost? Cu succes? Ți-a plăcut? Eu am venit acum de la un curs și am o durere de cap de la câtă olandeză am vorbit 😀
Experiența a variat ușor de la un profesor la altul (fiecare cu stilul lui), dar în general a fost OK.
Despre succes… nu prea, în cazul meu. M-am lăsat iarna trecută pentru că nu mai aveam timp și de atunci n-am mai deschis vreo carte, deși aveam planuri mari. Asta depinde mai mult de tine decât de școală. 🙂
Am observat și eu diferențele între profi. Eu am acum unul de care sunt mulțumită. Să vedem ce se întâmplă mai departe… Normal că depinde foarte mult de tine și de cât vorbești în afara școlii. Asta e mai greu 🙂
Si eu ar trebue sa ma inscriu la un curs de limba, dar sincer imi este frica sa fac acest pas.. este foarte ciudata limba, stau aici de un an si multumesc lui dzeu stiu engleza:)).. sper sa reusesc sa fac si acest pas.. sunt mai rusinoasa de felul meu si nu stiu cum m’as descurca.
Este un loc bun sa cunosti oameni noi si sa invingi un pic timiditatea, daca astea sunt probleme pentru tine. Plus ca e util sa stii macar un pic olandeza 🙂