Cu pași repezi spre Crăciun

Zilele trecute am observat că se instalau luminile de Crăciun în oraș. Aș putea să îmi cumpăr deja bradul, să nu mă prindă sărbătorile fără el. Sinceră să fiu, nici nu cred că-i o idee rea să începem să ne gândim la Crăciun, ce ziceți? Măcar să avem și noi ceva de așteptat, altceva decât următoarea perioadă de izolare, în anul ăsta în care n-am avut lucruri pe care să le așteptăm cu nerăbdare. Bine, poate că unii dintre voi au fost în vacanțe pe care le-au așteptat nerăbdători câteva luni; eu n-am fost. Dar acum cred că s-a cam terminat și cu asta, pentru că a crescut numărul cazurilor de Corona peste tot și deja au început să se impună măsuri de izolare. Așa că hai să începem pregătirea pentru sărbători!

Până una-alta, mă bucur că a venit toamna, că am scăpat de caniculă. În ultima săptămână a fost o vreme perfectă de toamnă: mai o ceață, mai o ploaie, mai o zi superbă cu soare și maxim 20 de grade. E timpul pentru dimineți un pic răcoroase, pentru seri la lumina lumânărilor, pentru supă de dovleac. Am reluat plimbările lungi în natură; în pădure aerul e reavăn și ciupercile sunt în plin sezon.

Natura își vede de treaba ei, ca întotdeauna. Aș fi vrut ca și noi să putem să revenim la anumite lucruri, cum ar fi vizite acasă fără să ne izolăm sau să ne stresăm că o să ne îmbolnăvim familia. Sau să mergem la spectacole. De altele nu mi-e dor, ca de exemplu de mersul la birou. Lucrez în continuare de acasă și e perfect. Îmi place noua rutină, faptul că pot să fac o plimbare în pădure de dimineață, că am timp să fac sport mai des. Cred că nu v-am spus că m-am apucat de sport cu greutăți și antrenament pentru rezistență. Până la Crăciun o să ridic bradul cu o mână! Cam asta e raportul meu pe luna asta. Voi ce mai ziceți?