Au înflorit cireșii, iar pandemia a fost pusă pe pauză

Primăvara începe în Olanda nu cu faimoasele lalele, ci cu florile de cireș japonez. Momentan suntem în plin sezon de înflorire și vremea s-a gândit să ne ofere un bonus de trei zile cu soare și 20 de grade. Cum era de așteptat, toată populația Olandei a ieșit din hrubă, la soare. Care pe unde a putut, unii mai la înghesuială, alții mai pe coclauri. La mine în Alkmaar încă nu au înflorit cireșii: suntem la 40 km mai la nord de Amsterdam, așa că avem climă mai rece! M-am dus în Amsterdam să îi văd. Cel mai bun loc de văzut festivalul cireșilor este livada japoneză din Amsterdamse Bos, parcul de lângă Amsterdam, dar nu acolo m-am dus.

Există un loc perfect de admirat cireșii în centrul orașului, și anume Westerpark, unde un pâlc de cireși adună anual puhoi de lume. Westerpark are și multe magnolii care înfloresc tot cam în același timp cu cireșii, fiind un alt punct de atracție. Înainte să mă mut în Alkmaar, locuiam lângă Westerpark și, în sezonul de sakura, mă duceam dimineața să mănânc mic dejunul acolo, înainte să plec la serviciu. La ora opt eram doar eu și papagalii care luau și ei micul dejun ce consta în flori de cireș, ciripind vesel din pom în pom. Era momentul meu de liniște și frumusețe, și îmi mergea bine toată ziua.

Am fost acolo alaltăieri, cu o prietenă, și numai liniște și pace nu era! Ce-i drept, era după-amiaza, nu ora opt dimineața. O tuliseră și papagalii, de atâta gălăgie și miros de grătar. La cum arăta parcul (nu doar zona cireșilor), ai fi zis că e festival. Cred că putem să îl numim Festivalul Corona. Toate zonele cu iarbă erau ocupate de lume care stătea la plajă sau la picnic, om lângă om. Am decis să nu facem stânga-mprejur, vroiam să vedem pomii înfloriți, așa că am mers și noi până la cireși, i-am văzut, făcut câteva poze și plecat spre zone mai libere. Probabil că după aceste zile calde o să avem o nouă creștere în cazurile de Corona, care oricum sunt destule.

Ca să fie clar: în Olanda este lockdown, nu avem voie să mergem în grup sau să primim grupuri de musafiri acasă; după ora zece seara trebuie să fim în casă. Parcul Vondelpark, din centrul orașului, a fost închis din cauza aglomerației, dar restul parcurilor au fost lăsate în pace. Era ceva poliție în Westerpark, dar cred că și-au dat seama că sunt depășiți de situație. Probabil că ar fi putut goli locul doar cu tunurile de apă, și poate nici așa: la cât de cald era, cred că se bucura lumea de un duș rece! Era ciudat: pe de o parte, pentru câteva minute am uitat că suntem în mijlocul pandemiei și totul părea foarte normal. Pe de altă parte, când reveneam la realitate, mi se părea că merg pe teren minat și nu știam cum să ies de acolo mai repede.

Florile de cireș erau superbe, ca de obicei, și deja au început petalele să cadă, așa că la fiecare adiere de vânt era un pic de zăpadă de petale. Magnoliile erau și ele în plină desfășurare, ce mai, o desfătare! Acum o să aștept cireșii din Alkmaar, care sunt mai puțini dar sunt superbi (sunt din ăia roz, de la mama lor din Japonia). Și o să pot să îmi iau micul dejun sau prânzul sub ei fără să mă calc în picioare cu lumea (avantajele unui oraș mic). Voi aveți cireși înfloriți?