Răceala olandeză e pe perioadă nedeterminată

A trecut ceva vreme de când n-am mai scris minunății p-aici. Trebuie să mă plâng puțin însă de răceala pe care o găzduiesc de câteva săptămâni. În curând se face o lună de când sunt răcită. Am trecut prin toate fazele răcelii, eram aproape vindecată, dar acum am luat-o de la capăt. Nu am mai fost în viața mea răcită așa de mult timp. Răceala, ca toate răcelile, nu e nici pe departe vreo specie aparte, olandeză, dar mi-a plăcut să folosesc titlul. Nu știu ce să mai fac ca să treacă, probabil am nevoie de concediu și stat în casă la căldură, deoarece afară sunt vântoase, la serviciu aer condiționat. Uf! Acum beau un „delicios” ceai de frunze de ceapă, anti-tuse. Ce poți să-ți dorești mai mult? Tratamentele băbești sunt minunate, doar că nici ele nu par să funcționeze.

Din fericire e o răceală ciudată, care nu mă secătuiește de energie în totalitate. Ba chiar, într-una din săptămânile trecute am avut un exces de energie, de mă gândesc și acum de la ce o fi fost. Eram așa de energică de m-am apucat de jogging la ora opt, după serviciu, cu batista în buzunar… hmmm?! Mi-o fi afectat creierul? În orice caz, a fost bine să am atâta energie. În schimb, de stat la povești n-am mai avut chef. Am umblat prin oraș, am mai făcut poze pentru Amsterdamian, de fiecare data când am avut timp, pentru că serviciul nu-mi lasă prea mult timp liber, fiind program normal, de opt ore și jumătate (jumătatea fiind pentru pauza de masă). Am mai avut un mare chef să gătesc, așa că or să urmeze pe blog și câteva rețete 😛

Acum mă duc să mai iau o cană de ceai și după aia mă apuc să scriu rețetele.