A venit Paștele, a doua oară pe anul ăsta

Văd pe Facebook, de-o săptămână încoace, numai poze cu ouă vopsite, cozonaci și drob. Parcă toată lumea s-a transformat anul acesta în bucătar desăvârșit și execută niște cozonaci de-ți lasă gura apă și ouă care mai de care mai creativ colorate. Iar eu mă minunez de fiecare poză nouă cu această tematică. Pentru că simt c-am mai trăit experiența asta acum o lună. Doar că fără cozonaci; în schimb cu iepurași de ciocolată și de brânză, cu ouă nu vopsite și puse-n castron, pe masă, ci ascunse prin iarbă ca să fie găsite de copii, cu rețete de curcan umplut în loc de miel.

Mă refer la Paștele catolic, pe care nu l-am sărbătorit cum se cuvine, dar l-am sărbătorit un pic și care ne-a adus zile libere și iepuri și pui de ciocolată. Pe care i-am mâncat. Așa că, pentru mine a fost deja Paștele, de aceea mi se pare atât de ciudat să văd cum în România abia acum a sosit. Nu mai am de unde să cumpăr produse de ciocolată specifice Paștelui; cozonaci nu știu să fac și ouă n-am vopsit (încă). Sigur că nu am vopsea de ouă aici, în Olanda, dar știu că le pot vopsi cu sfeclă roșie, frunze de ceapă (roșie, că de la aia normală ies maro), varză roșie pentru ouă albastre și turmenic pentru ouă galbene.

Nimic mai simplu de făcut, așa că poate vopsesc câteva pentru diseară. Așa, ca să nu zic că n-am făcut și eu ceva tradiții românești. Problema e că nu simt atmosfera în jurul meu ca fiind una de sărbătoare, așa că acest al doilea Paște va fi ca o zi normală de weekend, cu mâncare bună (care oricum e prezentă mereu :P) și cu niște ouă ciudate pe care nimeni n-o să le mănânce (nu ne plac ouăle) dar care vor fi o mare distracție, luni, pentru colegii mei de la serviciu, care vor avea ocazia, din nou, să afle despre acest obicei românesc. În rest, o să ne distrăm amenajând grădina, căreia abia acum i-a venit rândul, o să ne bucurăm de cele 16 grade (la prânz) și de primăvara care în sfârșit apare și în Amsterdam. Și nici că pot să îmi imaginez un mod mai frumos de a petrece acest Paște românesc, care, în fond, asta a reprezentat mereu pentru mine: o sărbătoare a primăverii.

Paște fericit vă doresc, plin de soare și de bucurii!

P.S. Ouăle din poza de mai sus nu sunt rezultatul încercărilor mele naturale; sunt ouăle vopsite anul trecut de mama mea, cu vopsea de la magazin și cu ajutorul unor frunze de leuștean (cred). Le-am pus unele peste altele mult prea devreme și culorile s-au amestecat, rezultând niște ouă foarte artistice!