Orașul pierzaniei?

Am trecut într-o zi pe lângă un magazin de suveniruri și m-am oprit să mă holbez, fără motiv, cum fac eu uneori. De data asta am studiat vederile ce erau scoase la vânzare. M-am distrat copios pe seama unui stand întreg de vederi cu tematică sexuală. Și m-am întrebat oare câți turiști trimit asemenea vederi cretine (ok, unele erau haioase!) prietenilor, ca să le arate cum se pot destrăbăla ei în concediu. Mi-am amintit, cu această ocazie, că sunt atâtea stereotipuri legate de acest oraș, care prind bine la turiști și pe care chiar mari agenții de turism aleg să le perpetueze; și mi-am mai amintit de o discuție tare amuzantă pe care am avut-o înainte să plec din România, cu o tipă care era tare mirată că am ales să mă mut în acest oraș și era și puțin îngrijorată pentru mine. Tipa, o blondă ingenuă, gen copil cuminte, crescut în puf și ferit de orice „rele” care ar fi putut să o atingă, mi-a povestit cum a refuzat ea o bursă la master în Amsterdam, speriată fiind de ceea ce auzise despre acest oraș: drogați care umblă pe străzi, prostituate în vitrină, și cât este de periculos să umbli singur pe stradă. Când i-am spus că e un oraș liniștit, boem, în care mă simt în perfectă siguranță, s-a uitat la mine de parcă eram nebună. Nu era momentul să încerc să o conving, probabil că nici nu aș fi putut și nici n-aveam chef. Aș fi putut să-i povestesc despre aurolacul de care mă împiedicam dimineața când ieșeam din bloc, în centrul Bucureștiului, sau de seringile pe care le vedeam pe la colțul blocurilor; sau despre prostituatele de care scapi cu greu dacă ești băiat și vrei să mergi seara pe jos între Universitate și Piața Romană. Dar n-am vrut să sperii biata fată: cum să-i spun eu că avea tot ceea ce o speria mai tare chiar sub nasul ei, zi de zi și noapte de noapte?!

Cât despre Amsterdam, nu pot decât să spun că merg liniștită pe străzi, nu mă împiedic de niciun aurolac, nu mă atacă niciun câine vagabond (pentru că nu există așa ceva), nu mi-a făcut nimeni nimic, nici măcar băiețași de cartier care să orăcăie când trec pe lângă ei n-am întâlnit (deși există și aici). Îmi amintesc cum e în București primăvara, când încep fetele să se îmbrace în fuste: câte remarci primești, câte claxoane și fluieraturi, uneori pipăieli, în zilele cu ghinion, chiar și pentru o fustă de lungime decentă. Aici, fete îmbrăcate în fuste mini merg pe bicicletă, fără nicio grijă, fără să primescă remarci nepotrivite. Nu pot să îmi imaginez cum s-ar desfașura o astfel de scenă în București!

Fete „în vitrină” există, desigur, dar nu sar pe tine sau pe iubitul/soțul tău. O fi ceva înjositor pentru ele să stea în vitrină, dar cred că să stea la colțul străzii ca să agațe clienți este mult mai rău. Se pare însă că pe unii oameni îi deranjează doar faptul că sunt la vedere și astfel ei nu mai pot să pretindă că asemenea lucruri nu există. Vechea poveste cu ascunsul capului în nisip: ce nu vezi, nu există. Apropos, mulți români au impresia că în Europa, prostituția e legalizată doar în Olanda, dar, de fapt, este legală în opt țări europene, la care se adaugă câteva în care nu este legală dar este tolerată. Dacă vreți date exacte găsiți pe Wikipedia. Iar țările în care este ilegală, printre care și România, sunt surse deosebit de bogate pentru traficanții de carne vie.

Ce alte minunății mai avem aici? Păi, consumul de droguri ușoare este tolerat (nu legal), dar asta nu înseamnă decât că a crescut gradul de siguranță și a scăzut consumul de droguri periculoase. Și mai înseamnă ca oamenii au posibilitatea de a alege, și de multe ori aleg să nu. Iar dacă o să vedeți pe cineva fumând iarbă pe stradă, în 90% din cazuri e turist, pentru că localnicii respectă regulile de politețe, în general.

În concluzie, Amsterdamul nu este nici pe departe un loc al pierzaniei, al viciilor și al pericolelor la tot pasul. Este un loc în care te poți simți în siguranță pe stradă și în casă, un loc în care poți să crești copii sau să vii liniștit în concediu dar și un loc  în care poți să petreci bine și să nu te plictisești vreodată. În 2008 s-a plasat pe locul 22 (din 215 țări) în ce privește siguranța personală. Nu este nici raiul pe pământ, se întâmplă și aici, desigur, lucruri urâte, ca peste tot. Dar nu atât de multe încât să justifice renunțarea la o bursă de frica de a nu fi atras în vârtejul destrăbălării și a fi înghițit de viu 😛

P.S. Drogisterij înseamnă magazin de cosmeticale și parfumuri.