Gânduri de ianuarie

Azi dimineață m-am trezit cu o priveliște frumoasă: a nins un pic și acoperișurile sunt albe. E și un pic de soare care se ițește printre nori și de-abia aștept să ies la o plimbare să văd dacă e ceva zăpadă și pe jos. Oricum, nu ies până nu termin cafeaua, iar băutul cafelei la mine e o treabă care durează.

E o zi un pic mai relaxată pentru mine. Am început anul într-un vârtej de stres și alergătură pe la veterinari cu pisoiul care a făcut diabet. De fapt, așa o țin de dinainte de Crăciun. Tratamentul diabetului la pisici este o treabă destul de complicată, implicând injecții cu insulină pe care înveți să le faci acasă, episoade de hipoglicemie etc. O să vă povestesc pe îndelete saga diabetului pisoiului Eric când o să fim într-un punct mai stabil și o să pot să vorbesc despre asta liniștită.

Ieri a fost Blue Monday, cea mai depresivă zi de luni din an. Cel puțin așa s-a scris prin ziare. Pentru mine a fost o zi bunicică, și mi-am dat seama că, de când lucrez pe cont propriu, nu mai rezonez cu chestiile astea care se aplică mai mult celor care lucrează în corporații. Am simțit așa, o ușurare, la acest gând. Uite că sunt și lucruri bune în viața mea, mi-am zis, nu doar porcăriile care mă lovesc din toate părțile.

Tot ieri am realizat și că a trecut deja jumătate de lună ianuarie, și că zboară timpul, ca de obicei. Nu mi-a păsat deloc de asta. Nu am început anul cu planuri sau rezoluții, nu mă simt presată de timp să fac cine știe ce. Abia aștept să vină februarie, ca să fim mai aproape de primăvară, de flori și zile mai lungi. Anul ăsta nu cred că mă voi agita prea mult cu proiecte și „realizări”. Vreau doar să trăiesc cât de cât liniștită, dacă se poate. Să mă bucur de micile plăceri ale vieții, să îmi vizitez familia, să mă plimb pe malul mării, să scriu. Nu v-am spus că scriu o carte. Dar o scriu lejer, pentru plăcerea mea și ca terapie. O scriu în limba română. Poate reușesc să o și termin și să o public.

Până atunci aș vrea să scriu mai mult aici, pentru că vreau să scriu cât mai mult de plăcere. Și e frumos și când scrii și ți se și răspunde. M-am tot gândit să mai fac un jurnal al fericirii lucrurilor mărunte dar nu știu dacă în acest moment m-ar ajuta să am un lucru „obligatoriu” de făcut zilnic. Rămâne de văzut.