A nins și în Olanda

Da, da, după ce acum câteva săptămâni îmi doream cu ardoare să vină primăvara, am primit iarnă la schimb. Și m-am bucurat ca de primăvară! Până la urmă, cred că prefer orice în schimbul zilelor gri, când norii îți stau în cap și nu mai știi dacă e noapte sau zi. Ninsoarea asta a fost binevenită. Mai ceva ca o primăvară. A nins câteva ore vineri și s-au așezat câțiva centrimetri, iar ieri și azi a fost un soare frumos, care nu a topit zăpada pentru că s-a combinat și cu -14 grade, dar a făcut lumea să iasă din case și chiar să și stea la terase, cu fața în sus, spre cer, așa cum bine știm că e poziția preferată a acestei țări.

Partea neplăcută a zăpezii a fost blocarea drumurilor, întârzierea sau chiar anularea trenurilor, așa cum se întâmplă de fiecare dată când ninge aici. Oamenii ăștia nu încetează să mă uimească prin încăpățânarea lor de a nu achiziționa utilaje de dezăpezire pe motiv că la ei „nu ninge”. Prin urmare, singura pregătire în așteptarea iernii a fost dotarea cu saci cu sare, și probabil că ei au considerat asta un lucru foarte responsabil. Așa că, a nins, au dat cu niște sare pe străzi, dar doamne ferește să și curețe zăpada, poate, hai, doar pe străzile cele mari, prin centru. În rest, mașinile se chinuie să meargă fără cauciucuri de iarnă, nu sunt în stare să urce podurile, dar insistă, bicicletele sunt provocate la fiecare învârtire de roată (se merge în continuare pe bicicletă, desigur), trotuarele sunt fie pline de zăpadă bătătorită, fie de o mare mocirlă, în locurile unde s-a dat cu sare.

Dar ce contează, nu asta e important; întreaga țară și-a concentrat atenția asupra canalelor care îngheață, semn că se va putea patina în aer liber. Asta este una din obsesiile naționale. Nu e deloc greu să înțeleg de ce, este superb să patinezi pe un canal înghețat sau, ceva ce nu știam că se poate, pe marea înghețată. Din păcate nu am reușit să învăț să patinez până în ziua de azi, așa că anul ăsta nu voi avea ocazia, dar pentru un patinaj între Volendam și Marken merită să mă antrenez tot anul și să sper la încă o iarnă cu ger pentru cel puțin două săptămâni.

Pentru moment a trebuit să mă mulțumesc cu o plimbare cu ghetele din dotare pe lacul din parc, alături de rațe și cocostârci 😛

Trebuie să ai mare grijă, sunt și locuri unde gheața se topește:

Canalele din oraș nu au înghețat suficient ca să se poată patina pe ele, dar se anunță ger și săptămâna următoare, ceea ce dă multe speranțe. Momentan doar lebedele au curaj să încerce gheața.

Prin oraș arată cam așa:

Poate duminica viitoare o să am poze cu oameni care patinează pe aceste canale, dacă gerul va sta alături de noi, așa cum promite (e pentru prima dată în viață când îmi doresc ca temperatura să se mențină la minus multe grade pentru câteva zile; cred că am luat-o un pic razna). Am auzit că în România a plouat cu gheață și că străzile sunt adevărate patinoare, dar nu cred că se înghesuie cineva să patineze pe străzi, poate doar involuntar, în drum spre chioșcul de pâine. Nu știu dacă în asemenea situație m-aș mai bucura de gheață. Iarna asta târzie și ne(mai)așteptată este, totuși, frumoasă, cel puțin pe meleaguri olandeze (sper că nu citiți postarea asta intr-un tren, blocați în mijlocul câmpului, ca să mă înjurați!). Să vedem cât de frumoasă o să mi se mai pară mâine dimineață, în stația de autobuz…