Jurnal de coronavirus: a treia săptămână

A treia săptămână după numărătoarea oficială din Olanda, și a șasea pentru mine. A trebuit să mă uit în calendar și-n articolele trecute, că nu mai știam exact a câta este. Am sărit o săptămână de jurnal, asta e, n-o să îmi amintesc toate lucrurile importante pe care le-am făcut săptămâna trecută. Că și sunt multe… Este interesant cum toate zilele acum sunt la fel, și totuși se schimbă atâtea de la o zi la alta! Se schimbă măsurile luate de guverne, numărul persoanelor infectate, opinia oficială referitoare la purtarea sau nepurtarea măștii. La un moment dat eram atât de implicată în ceea ce se trăiește în România, că nu mai eram sigură dacă în Olanda am voie să ies în parc sau nu.

Starea mentală este pe principiul coafura rezistă. Unele zile sunt mai proaste/mai bune decât altele, dar rezistăm. La drama generală se adaugă probleme de familie, așa că e mereu câte ceva acolo, pe fundal. În Olanda, deși numerele cresc cu avânt, nu avem izolare totală. Avem voie să ieșim la plimbare, și am mai ieșit în parc sau la pădure, dar nu-mi place să văd că încă sunt oameni care nu respectă distanța sau nu au măcar bunul simț de a-și acoperi gura când tușesc.

Lucrez de acasă, în continuare, și am avut mult de lucru în perioada asta. Se discută și la noi, ca peste tot, de măsuri care trebuie luate pentru a face față crizei, încă nu știm nimic sigur, dar ce mai e sigur în ziua de azi? Am și un nou proiect, vreau să adun câteva povești de pandemie, să vedem cum trec alții prin perioada asta. Pentru că nu răspundem toți în același fel la schimbările ce au loc, și e bine să vedem că, oricare ar fi reacția noastră, nu suntem singuri. Poveștile astea vor fi publicate pe celălalt blog, Amsterdamian. Îmi iau flori, să nu uit că e primăvară, deschid geamul să ascult păsărelele, chiar dacă e frig.

În continuare nu am rezoluții de pandemie și nici n-o să îmi fac. Nu e momentul să ne stresăm cu lucruri pe am putea să le facem ca să folosim la maxim timpul ce ne este oferit pe tavă. Cred că e ok să lenevim, să ne dăm voie să rumegăm ceea ce se întâmplă, să vedem seriale și să mâncăm înghețată. Cel puțin până ne obișnuim cu ideea, până învățăm cum să trăim cu noua normalitate. Nu zic să intrăm în depresie și să nu ne mai dăm jos din pat. Dar nici să ne smulgem părul din cap că nu facem sport cum face colega pe care o vedem țopăind zilnic pe Fb.

Dacă ne-am dat jos din pat, am schimbat pijamalele, am făcut duș și am mai și muncit sau îngrijit niște copii sau animale, eu zic că e o zi foarte productivă. Totuși, având în vedere că se prelungește treaba asta niște luni bune de acum înainte, nu văd cum am putea ieși din ea fără a avea niște proiecte pe care să ne axăm. Nu trebuie să fie complicate sau multe, dar ne trebuie ceva care să ne dea chef de viață. Ceva pentru care să ne trezim dimineața va fi mai important ca niciodată, în această perioadă. Fiecare știe ce este acel ceva pentru el, și cine nu știe, o să afle, mai devreme sau mai târziu.

Nu e o perioadă ușoară și mulți trec cu greu prin ea. Este și momentul când se fac niște trieri: priorități, oameni. Încercați să nu minimizați ceea ce simt alții și nici ceea ce simțiți voi. Știu că m-am văitat de lipsă de contact uman, dar fix în această perioadă am redus ca niciodată persoanele cu care discut pe chat-uri și numărul emailurilor la care am răspuns. Pentru că am avut parte de interacțiuni care nu mi-au picat tocmai bine, am ales să mențin legătura doar cu cele mai importante persoane din viața mea. Nu am multă energie, așa că prefer să o conserv.

Cel mai bun moment al săptămânii: plimbarea la pădure. Sunt norocoasă că am posibilitatea de a ajunge aici în 15 minute de pedalat, că am putut să mă plimb în soare și să ascult păsărelele.

Și un sfat de final: dacă aveți posibilitatea, nu uitați să ajutați, chiar și puțin, pe cei ce au nevoie. Donați pentru cei care fac rost de echipament medical, da, dar nu uitați de toți ceilalți care se află în situații grele. Adăposturile de animale și ONG-urile se chinuie să supraviețuiască în perioada asta, alegeți pe cine puteți să ajutați și faceți-o (donații sau implicare activă sau măcar un share pe social media). Ajutați afacerile locale, cumpărând de la ei, artiștii preferați sau vecinii de bloc.